Ziua Limbii Române

Ieri, am trecut Prutul, în drum spre Chişinău, şi am văzut cum apa merge spre împuţinare – priveliştea are o semnificaţie simbolică. Astăzi, 31 august, pe cele două maluri ale râului hotar, se cinsteşte sărbătoarea Limbii Române. Aşa că bunele noastre cuvinte nu ţin seama de ape învolburate ori de furtuni provocate de oameni. Deşi, nu de puţine ori, porţile vremurilor sunt extrem de tiranice. Uneori sunt atât de strâmte încât nici silabele nu se pot rosti în voie.

În Republica Moldova, sărbătoarea a început să fie celebrată din 1990, sub numele: ”Limba noastră cea română“. Noi, cei din dreapta Prutului, ne-am dumirit mai târziu, prin 2013, că sărbătoarea fraţilor basarabeni este şi sărbătoarea noastră. Că pentru limba noastră cea română au fost jertfe, a curs sânge, s-a îndurat gerul în siberii de gheaţă…

Limba Română în Basarabia a înviat miraculos deoarece au îndrăznit scriitorii să lumineze cuvintele. Între Prut şi Nistru, s-a rezistat prin cultură. Exista opresiunea unui alfabet străin asupra grafiei latine. Chestiunea alfabetului latin a prins viaţă prin publicarea, cu grafie latină, a revistei Glasul (1988), la ideea lui Ion Druţă. Primul număr s-a tipărit în Letonia. Pe 15 iunie 1989, sfidând cenzura, un număr al curajoasei reviste ”Literatură şi artă”, sub direcţia lui Nicolae Dabija, a fost tipărit cu grafie latină. A apărut şi îndreptarul lingvistului Vlad Pohilă: ”Să citim şi să scriem cu litere latine”. Multe au fost eforturile, cu riscurile care erau în preajmă!

Pe 27 august 1989, în Piaţa Centrală a Chişinăului, sute de mii de basarabeni au cerut autorităţilor ca limba oficială să fie româna, cu alfabetul latin. Pe 31 august, Parlamentul a fost nevoit să adopte cele două legi. În decembrie 2013, Curtea Constituţională a Republicii Moldova a decis că Declaraţia de Independenţă, în care se află statutul limbii române, prevalează asupra textului Constituţiei. Şi în prezent, denumirea limbii de stat este subiect de dezbateri. Potrivit Academiei moldovene de Ştiinţe, limba de stat (oficială) în teritoriul dintre Prut şi Nistru este limba română, iar sintagma limba moldovenească poate fi echivalată cu limba română. Academia menţionează necesitatea funcţionării limbii de stat în Republica Moldova pe baza normelor ortografice ale limbii române.

După cum se vede, în Basarabia, politicul se bate cu Academia şi cu o realitate istorică. Este nevoie să spunem, în fiecare an, că pe cele două maluri ale Prutului se vorbeşte limba lui Mihai Eminescu. Nu uităm că suntem în Anul Centenar, când cinstim o crucială voinţă a Basarabiei: Unirea cu Regatul României. De aceea, noi, cei din dreapta Prutului, este necesar să fim la Chişinău.

Celor care citesc, astăzi, aceste rânduri le spun că patru maramureşeni ne aflăm în Chişinău, la Salonul Internaţional de Carte BOOKFEST, unde vom celebra Centenarul prin litera tipărită. ANCI şi Editura băimăreană PROEMA, sub egida Ministerului de Externe al României, sunt la această manifestare a cărţii, de Ziua Limbii Române.

În urmă cu aproape două decenii, eram la Casa Limbii Române ”Nichita Stănescu“ din Chişinău. Se lansa un număr al revistei ”Limba Română“ dedicat Maramureşului. Legătura a fost făcută de universitarul Gheorghe Mihai Bârlea, pe atunci prefect al judeţului Maramureş, prin Alexandru Bantoş, directorul revistei, care ne-a primit cu cuvintele: ”Bine aţi venit în Basarabia, fraţi din Maramureşul rădăcinilor noastre”.

Mă aflu pentru a treia oară la sărbătoarea Limbii Române în Chişinău, alături de reprezentanţi ai Editura PROEMA (Alexandru Peterliceanu şi Terezia Filip) şi nu în ultimul rând cu Gheorghe Mihai Bârlea, cel care are solide legături culturale cu Basarabia. Îmi sună şi acum în memorie cuvintele academicianului Mihai Cimpoi: ”Umbra Maramureşului se întinde în mod august şi înfiinţător peste întreaga noastră istorie”.

Autor: Gheorghe Pârja

Sursa: Graiul Maramureşului