Azi
mă voi duce să sădesc lumină
la rădăcina unui sărut furat
mă vor vedea razele de stele
și roua dintr-o amintire pierdută
Ți-am scris pe umbra unui curcubeu...
nici azi nu am primit răspunsul!
Știi!? Mi te-aș fi răpit pentru o noapte de iubire
te imbrăcam în sărutări uitate
până dimineață...
Doar visarea îndrăznea să tulbure marea iubire
născută în zi de dulce
poftele îmi ziceau să te rup
inima, sensibilă,
îmi zicea să te iubesc,
roua dimineții promisese ceai tămăduitor dătător de
veșnicie
tinerețea mă chema la raport...
Luna îmi facea semn să nu renunț niciodată
ne-au găsit îmbrățișațî foșnetul unui vis
și umbra unui vânt,
I-am chemat să ne fie martori
martorii bucuriei noastre
a răspuns veșnicia dintr-un zâmbet de curcubeu
Ți-am scris pe sânul drept
cât de mult te iubesc! Mi-ai răspuns cu un sărut
să lăsăm iubirea să vorbească
în rest doar tăcere de aur...
Și azi îți voi scrie pe sân
... cu alt sărut dintr-un cuib de patimă
împreună vom sădi flori de fericire...
(Chiuzbaia, septembrie 2020)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu