Școala în vremuri de pandemie

 

În anii trecuți, pe la sfârșitul lunii august, presa centrală difuza o știre, care anunța că noul an școlar bate la ușă. Mesajul era: în România mai sunt școli fără autorizație de funcționare și apă curentă, dar au toaleta în curte. Din cauza pandemiei, știrea nu mai este de actualitate și administratorii educației au alte priorități.
Guvernul este preocupat de procurarea măștilor, dar numai pentru elevi, profesorii le vor cumpăra din propriul buzunar. MEC a precizat că purtarea lor va fi obligatorie la orele de curs, de unde rezultă că în pauze școlarii vor respira în libertate. Mă îndoiesc de eficiența orelor de muzică și sport, situație în care elevii vor purta mască. În cazul îmbolnăvirilor în rândul elevilor și profesorilor, sunt pregătite scenarii cu efecte greu de anticipat. Teoretic, ele sunt raționale, deoarece vizează doar reducerea riscurilor, autori­tă­țile dându-și seama că pentru eliminarea lor totală soluții miraculoase nu există. Administrația locală și conducerile de școli au obligația să asigure distanțarea fizică a elevilor și igienizarea corespunzătoare a spațiilor de școlarizare. Aici se impune o precizare. Spre deosebire de adulți, care respectă sau încalcă premeditat regulile, copiii se comportă conform vârstei, natural, spontan și deseori inconștient. Din febra pregătirilor nu lipsesc declarații și măsuri ce denotă incompetență, recunoaștere, ca să nu zic prostie. Politicienii obișnuiți să pescuiască în ape tulburi își fac campanie electorală pe seama unei situații grave ce planează asupra școlii. Un fost șef de stat, care se crede un soi de guru al națiunii, seară de seară, „călărește” TV și spune prostii. Personajul are impresia că planurile cu învăță­mântul (curricula) se pot reduce la 3 ore zilnic, încât elevii să vină la școală în mai multe schimburi. Nu era nevoie de pandemie să dea alarma că în educație se impun restructurări în conținut, de profunzime, nu de suprafață. Ele trebuiau făcute de-a lungul anilor, nu acum când ina­micul public e posibil să-ți sufle în ceafă. Datul cu subsemnatul al părinților și responsabilizarea lor pentru starea de sănătate a copiilor este măsură lipsită de logică. În contextul actual, nimeni nu poate garanta de propria sănătate, cu atât mai puțin a celor din jur. Bruma de calitate rămasă în educație nu poate fi salvată numai dacă elevii merg zilnic la școală, în varianta clasică, tradițională. Școala online sau hibridă ar genera alte complicații imprevizibile. În rural, unde școlile au efective de elevi reduse numeric, distanțarea poate fi asigurată, iar programul școlilor nu cred că necesită modificări esențiale. În urban, și nu numai, unde clasele sunt paralele și au efective mari de elevi, singura soluție rămâne înjumătățirea elevilor și activitatea în schimburi. Varianta clasică, online sau hibridă generează aceeași problemă. Este vorba despre dublarea normei cadrelor didactice. Normal ar fi ca la muncă dublă, retribuția să fie pe măsură. Oricum, cu sau fără bani în plus, o activitate desfășurată timp de 7-8 ore în contact direct cu elevii, pentru dascăli este imposibil de realizat. Greșelile săvâr­șite în educație cu bună știință de autoritățile vremii sunt cunoscute în detaliu și nu este cazul să fie reamintite. Degeaba, ele vor fi plătite în primul rând de elevi, apoi de părinți și cadrele didactice. Care în ecuația eșecului au partea lor de vină. Din lecția pandemiei vor fi multe de învățat. Mi-e teamă că la capitolul însușirea cunoștințelor necesare schimbărilor radicale, autoritățile vor rămâne corigente, sau poate repetente.
prof. Vasile ILUȚ