Două cărţi cadou, oferite de poeta băimăreancă Elena Borcuti!

 

Colega de cenaclu, doamna profesoară  Elena Borcuti ia lucrurile în modul cel mai serios posibil, fie că vorbim în a rezolva ceva, în a te ajuta cu un sfat ori pur şi simplu pentru a te putea întâlni la o întrunire literară unde tu eşti organizatorul şi doreşti să participe activ. Aşa procedează şi în ceea ce priveşte poezia! I-am citit cele două volume de poezie „Simfonia prin anotimpurile vieţii”, Editura „eCreator”, colecţia „Poesis” şi „Darul lui Pufu”, colecţia „Copilăria”, aceaşi editură, acelaşi neobosit şi altruist editor, Ioan Romeo Roşiianu.

Dacă în prima carte poeta Elena Borcuti aduce un inm anotimpurilor, în dulcele stil clasic, atât de ocolit de actualii poeţi, în cel mai recent volum „Darul lui Pufu” avem parte de poezii pentru copii, de o frumuseţe aparte, de fapt nişte povestioare în stilul Elenei Farago, atât prin personajele sale cât şi prin întâmplările copilăriei, care rămân mereu savuroase şi unice.

Despre volumul de debut „Simfonii prin anotimpurile vieţii” dr. Nicoară Mihali afirma în prefaţa cărţii: „Autoarea a reuşit să versifice o mare parte din viaţa ei. Nu are pretenţia gloriei pentru că ştie că e scurtă, evitând cărările inutile, folosind fiecare clipă bineinspirată a învăţat cum se face marea versificare”.

Despre primele fioruri ale dragostei  putem citi în poezia „Început de viaţă”: „...Virgine trăiri îşi caută calea/Sentimente din adânc, ancestrale,/Drumul îşi deschid spre nou/Spre iubiri sincere primordiale.//Simţăminte calde, simţăminte reci,/Răzleţe sau istovitoare/Se deschid spre-un ideal măreţ/Împodobind a gândului fervoare.//Ce frumoasă-i şi nevinovată!/Din muguri transparenţi de floare/Iubirea ce culoare prinde/Şi-şi deschide, misterioasă,/Fragila şi ascunsa chemare”.

Se aduce un omagiu florilor, frumuseţii lor în poeme care le spun numele, ca: „Trandafiri”, „Magnolii”, „Macul roşu”, Ca nufărul”, „Plânge o floare”, Un trandafir mov”, „Farmec de crizanteme”, „Crizanteme” ori „Crinul alb”.

Cele patru anotimpuri sunt bine reprezentate poetic, parcă nedorind să strice construcţia perfectă a Creatorului, armonia dintre acestea: „La braţ cu primăvara”, „Mă cheamă primăvara”, „Ofranda primăverii”, „Prima lună de vară”, „Ce frumos e vara”, „Zi cu soare!”, „Amintiri de toamnă”, „Simfonie autumnală”, „Toamnă târzie”, Plânge iarna”, „Vise de iarnă”, „Iarnă din nou”.

Crescută într-o familie creştină, cu frică de Dumnezeu, nu lipsesc nici poeziile religioase, cum ar fi: Praznic sfânt”, „Am nevoie de tine”, „Calvar”, „Maica Sfântă”, „Mă închin”, „Un vechi Crăciun”, „Magie şi durere”. Am să mă opresc la câteva versuri din poezia „Am nevoie de tine”: „Am nevoie de tine,/Te caut şi te simt,/Eşti începutul zilei/Şi-al zilei falnic asfinţit!//Eşti somnul lin ce-n noapte/Mă copleşeşte-uşor,/Eşti hrana sufletească,/Al vieţii mele spor.//Am nevoie de Tine/Să urc a vieţii treaptă,/Precum a zilei faţă/De soare-i luminată”.

Nu lipsesc nici poeziile patriotice, cum ar fi: „Limba noastră românească”, „Amintiri culese”, „Aceaşi doină” iar crezul poetic şi de viaţă al distinsei poete şi prietenă prof. Elena Borcuti îl găsim în poezia „Nu-ţi pierde timpul!”: „...Fă din viaţa/O adevărată trăire,/Nu uita că-i una!/Eternul nu se ştie!/Iubeşte-te pe tine,/Iubeşte viaţa,/Iubeşte pe oricine,/Iubeşte florile!/Frumuseţea divină,/Dă la o parte a vieţii cortină/Deschide fereastra/Dimineţii senină,/A inimii zăbrele le taie/Stinge cu apă vie/Sufletul ce doare!”.

„Darul lui Pufu – Povestiri în versuri pentru copii” ne prezintă pe acelaşi poet sensibil, iubitor – prof. Elena Borcuti, cu versuri muzicale, ritmate şi cu o versificaţie dusă la perfecţiune, cu un autor pentru cartea „ne struneşte mintea, ne formează caracterul, ne dezvăluie frumosul şi-al vieţii care-i misterul”.

Despre acest volum, tipărit în condiţii grafice deosebite la editura „eCreator” Baia Mare, la care a pus umărul la tehnoredactare şi concepţia coperţilor Adalbert Solticzki, au scris dr. Nicoară Mihali, Petronela Apopei şi editorul şi scriitorul Ioan Romeo Roşiianu. Am să apelez la spusele lui Ion Romeo Roşiianu din postfaţa cărţii, pentru că a „citit-o” şi a înţeles-o cel mai bine pe autoare: „Elena Borcuti desprinde din banalul existenţial stampe comune şi le dezvoltă şi amplifică până la dimensiuni planetare, marcant rămânând faptul că prin această scoatere din text dintr-un context nu face un pretext, aşa cum maturii zilelor noastre sunt tentaţi să facă, în vasta lor sfătoşenie. Ea rămâne ancorată în partea de frumos a sufletului, nostalgia şi privirea-ntoarsă-n timp şi spaţiu fiind elementele ce pun bazele unei personale abordări a acestei lumi”.

Frumoase şi adevărate cuvinte, motiv pentru care la final vă atrag atenţia cu câteva strofe din poezia „Scrisoare lui Moş Crăciun”: „Eu te rog, printre suspine,/Nu vreau nimic de la tine,/Doar mama să fie bine!/Roagă-l tu pe Doamne-Doamne,/Din puterea lui cea sfântă,//Că pe tine te ascultă!/O rază din cer să trimită,/Suferinţa mamei să fie oprită./Mama o vreau sănătoasă,/Fericirea s-o readucă-n casă,//Să se joace iar cu mine,/Cu încredere în sine,/Viaţa să-i fie frumoasă,/Pe toţi să ne mulţumească,/În linişte sufletească, în armonie/Şi iubire, pe noi să ne crească”.

Seninătatea versurilor Domniei sale m-au făcut mai bun astăzi, m-au pus pe gânduri, ceea ce cred că e benefic pentru inima mea şi în viitor şi pentru eleviii mei pe care o să-i familiarizez cu aceste „povestiri în versuri pentru copii”. Felicitări, Elena Borcuti!

                                                                   Gelu Dragoş, U.Z.P.R.