MĂRTURII MARAMUREȘENE... (recenzie) de Vasile BELE

 
Continuare

Al. Florin ȚENE (LSR/UZPR), în eseul ,,OMUL TALENTAT SFINȚESTE NU NUMAI LOCUL DAR ȘI CUVÂNTUL SCRIS...", pag.200-201, ne mărturisește: ,,Am primit zilele trecute, prin feciorul meu, dr. IONUȚ ȚENE, de la preotul Radu BOTIȘ, scriitor cu harul dat de Dumnezeu, să meșteșugească cuvântul, revista Mărturii maramureșene, anul II, nr. 2, martie, 2020, pe care o editează, broșura 《Viața vie a unui mănunchi de creștini români 》 la care, lângă cupa cuvântului umplută cu harul sufletului, a surprins memoria clipei, pentru eternitate, imagini ale Bisericii de lemn monument istoric cu Hramul 《Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril 》din satul Arduzel din comuna Ulmeni, și cd-ul cu poezii și gânduri creștine recitate de Radu BOTIȘ, sub genericul 《Stropi de rouă divină》", pag. 200. ,,Cele trei lucrări primite de la preotul Radu BOTIȘ le consider trei trepte pe scara sfințirii cuvântului românesc", pag. 201.

Scriitoarea Olimpia MUREȘAN, prin NOTELE DE LECTURĂ, pag. 190-193, ne semnalează o apariție editorială: ,,Vasile Robu - un eminent și devotat învățător al satului românesc din Transilvania", scrisă de Înalt Preasfințitul părinte Irineu, Arhiepiscopul al Alba Iuliei, la Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2020. ,,Portretul spiritual-moral al învățătorului iubit și de pioasă amintire - așa cum îl descriu elevii lui de odinioară - cuprinde credința în Dumnezeu - virtute care l-a așezat sub acoperământul aripilor divine, s-a împodobit cu dragostea pentru aproapele, dragostea față de patrie insuflată învățăceilor, exigența constructivă, optimismul sănătos care îi dădea impuls să nu cedeze în fața dificultăților vieții, rafinamentul spiritual era o altă trăsătură a dascălului cu suflet de artist contemplativ și practic, deopotrivă - iubea natura cu plantele și animalele ei, onest și harnic - toate le făcea încredințat fiind că 《numai pe arborele muncii cresc florile plăcerii 》. Era conștient că rezultatele muncii se văd planificând viitorul, mergând spre el cu trudă", pag. 193.

Constanța Abălașei-Donosă, ne face cunoscut că undeva în satul Chelința (MM), există o minune de elevă (18 ani), Raluca Maria RUS, și ne vorbește despre ,,exercițiile sale de exprimare", pag. 186-189.

,,În arta plastică, în arta scrisului, în arta muzicală, teatrală, balet și multe altele trebuie studiu și exerciții enorme. Și cum spuneam, după un an de studiu a încercat să-și facă un repertoriu de simboluri având grijă cum și ce se întamplă, ca la prima lectură a unei cărți, să respecte întocmai sensurile literare. Vizitându-i un site personal unde și-a expus din lucrările proprii: peisaje, flori, portrete, fructe și alte obiecte, ca tehnică de lucru și punerea culorii în pagină, este făcută sub starea emoțională comună, unde de fapt, își și face simțită prezența în lumea comună", pag. 186.

Prof. Liliana ROIBU, despre care am mai făcut rostire, supra, semnând Editorialul acestei reviste, la rubrica Tinere talente, ,,De mână cu Excelența! De vorbă cu Dumnezeu!", pag 183-185, ne aduce în prim-plan activitatea literară, cultural-artistică, a tânărului Ioan Marian ACATRINEI - ,,solist, corist, purtător de cuvânt, participant în diverse activități culturale, umanitare. Debutează în literatură, în publicții, în anul 2018, participă la concursul Bucuria dreptului de a fi copil, Ediția a II-a, obține Premiul I", pag. 183, ... ,,Își dorește să promoveze tradițiile, așa cum le-a moștenit de la bunicii Elena și Stelian, (care cântă la fluier și caval, tatăl, la acordeon), așa cum a fost educat, preluând folclorul autentic, arta teatrală, de la mentorul prof. artist Liliana ROIBU", pag. 184.

Prof. Aurel GHILEZAN, ne face cunoștință cu ,,TROIȚA - loc de închinare și mulțumire lui Dumnezeu", pag. 178-180. ,,Când treci pe lângă o troiță și te închini înaintea ei, parcă simți că te apropie ceva de ea, parcă o energie te atrage, îți dă mângâiere, liniște, speranță. Dacă numărul bisericilor este mare, al troițelor este și mai mare. Ele sunt amplasate la bifurcații sau intersecții, unde se crede că spiritele răului au puteri sporite și pot pune stăpânire pe drumeți. Ori rostul amplasării acestor troițe la răscrucea drumurilor este tocmai de a alunga spiritele rele", pag. 178.

Antoneta RĂDOI, redactor-șef Convorbiri literar-artistice, be semnalează un fapt mai deosebit... în plin ,,sezon" pandemiologic, dumneaiei marchează apariția volumului ,,Pandemia... nebunia (Coronavirusiada 2020)", o culegere, în plină ,,pandemie, când, datorită《invaziei》 Covid 19, am fost obligați, între 16 - 15 iunie 2020, la #stați-acasă, perioadă destul de controversată, în care Ordonanțele de Urgență, date de guvernanții noștri, s-au succedat în ritm amețitor, bulversant și frustrant, prin absurdul lor, timp în care, fiecare dintre noi, precum niște 《arestați la domiciliu》, am gândit, am simțit, am trăit și reacționat diferit", pag. 174. În această culegere-antologie, îl găsim prezent și pe Radu BOTIȘ, (pag. 174-177. Felicitări! Iată, deci, că se poate gândi și pozitiv. Bravo Antoneta Rădoi! Felicitări tuturor participanților, nu puțini la număr...

Pe parcursul a șase pagini, (168-173), prof. Mircea BOTIȘ/pr. Radu BOTIȘ, ne prezintă un scurt dar foarte documentat studiu monografic al localității Ulmeni. ,,Din istoricul orașului Ulmeni", putem afla: ,,Prima atestare documentară a actualului oraș Ulmeni datează din anul 1405 sub numele de SILIMEGHIU, nume care s-a metamorfozat în mai multe feluri și de mai multe ori de-a lungul timpului. Pe pagina a II-a a Evangheliei tipărite la Blaj în 1765, ca și în matricolele din 1822-1823, numele actualului oraș apare ca SULIMEDIU, fiind tradus, 《solul mediu》, sau 《solul de mijloc》. Avem de-a face, astfel, cu denumire latină. Nu trebuie să mire pe nimeni acest lucru, având în vedere faptul că localitatea noastră servea drept loc de popas pentru legiunea romană care își avea sediul la Porolissum (Moigrad), atunci când aceasta se deplasa spre Baia Mare, Ulmeniul fiind la jumătatea drumului", pag. 169. Felicitări dragi prieteni pentru implicarea în descoperirea, valorificarea și tezaurizarea localităților noastre, acest lucru fiind o îndatorire morală a fiecăruia dintre noi. Bravo autorilor acestui studiu monografic! Felicitări celor care au susținut această valoroasă și frumoasă apariție editorială.

Aceeași Constanța Abălașei-Donosă, într-un alt articol, ne mărturisește despre ,,Terapia doctoriței Maria Monica BURLACU , pag. 164-167, întrebându-se: ,,Ce m-a determinat să scriu acest articol? Nimic mai simplu! Autoarea acestor lucrări, a vrut ca niciodată careva, să-i cunoască acest hobby. Sunt foarte multe persoane, fie tinere sau mai în vârstă care scriu ori fac artă în afara profesiei. Publică într-un an 8 sau 10 cărți, deschide tot atâtea expoziții, după care au îndrăzneala a se compara cu Blaga sau Păunescu, Țuculescu ori Luchian... Maria Monica Burlacu este medic în orașul Cluj-Napoca... A lucrat cu pacienți și colegi medici din toate colțurile lumii. A predat studenților din Irlanda, fiind un bun profesor, profesionist de excepție primind drept recompensa diferite trofee. Însă dorul de pământul natal, de Apusenii și Bucegii noștri, de arealul în care trăim cu cerbi carpatini și Dunărea albastră, a determinat-o să se reîntoarcă în Romania. Aici face același lucru util pentru copiii semenilor români, și nu numai" pag. 164.

(VA URMA)

16Radu Botiş, Nelu Danci şi alţi 14