de Gheorghe Pârja
Când se schimbă rânduiala lumii, cum s-a întâmplat
și la noi, se promite o viață mai bună, cinste, libertate și zbor. Despărțirea
de trecut s-a făcut cu unele izbânzi, din punctul meu de vedere, dar și cu
multe invazii neașteptate. Punerea mai pe margine a unor rânduieli, care dau
durată societății românești, este o realitate dureroasă. Cum ar fi învățământul
și cultura. De trei decenii ne văietăm de performanța modestă a sistemului
nostru școlar. Care trece, prin reforme și schimbări, dar nu se prea văd
efectele dorite. Fiecare ministru are tabla lui de legi, iar un proiect bun, că
au fost, nu este finalizat. Când politica și-a impus doctrina, a activat
amatorismul. Deoarece lipsește educația personală a diriguitorilor. A multora
dintre ei. Care-i cauza?
Până a răspunde la această întrebare, mă întorc cu
vreo patru decenii în urmă, în vremea cealaltă. Într-o zi de iulie, scriitorul
Alexandru Ivasiuc, născut la Sighetul Marmației, a conferențiat la Baia Mare.
Atunci a făcut o afirmație, curajoasă pentru acele vremuri, care mi-a rămas în
minte până astăzi. Scriitorul era revoltat pe față că, mulți dintre cei care
conduceau atunci rosturile țării, sunt absolvenți de facultate dar nu au
terminat liceul. Știa el ce știa. Era o rană pe care o dorea pansată. Vremea
s-a schimbat și noi generații sunt chemate să conducă țara. Se pricep? Au
viziunea necesară? Au cultura politică salvatoare? Suntem martori și la bune și
la rele. Îi vedem, seduși de importanța funcției, cum se perindă prin viața
noastră.
Acum, de când cu pandemia, au devenit personaje
online. Unii sunt nevăzuți de multă vreme. Prea puține fapte știm din ce se
compune biografia lor. De ce resorturi dispun pentru a face un pas înainte?
Chiar pas cu pas. Firesc, te răscolește întrebarea: cine este cel pe care l-am
votat? Ce pregătire are? Enigmele biografice pornesc moara suspiciunilor.
Contează cununa politică. Așa, unii stau într-o admirație arogantă, alții le
reproșează fără argumente. Că așa este folclorul politic pe la noi. Mulți,
dintre cei cu funcții sonore, stau ascunși în biografii. Se mai întâmplă, din
când în când, să se rupă ața. Și atunci, noi, naivii alegători aflăm că, acolo
sus, se petrec lucruri impardonabile pentru demnitatea acestei țări.
Recent s-a aflat că fostul șef al Oficiului de
Prevenire și Combatere a Spălării Banilor și-a falsificat diploma de
bacalaureat. Cu diplomă falsă a acumulat mai multe titluri, ajungând doctor al
unei Universități din Târgoviște, apoi cursant al Colegiului Național de
Apărare și multe altele. Te apucă toate tresăririle când afli că acest personaj
a fost și la confluența unor documente secrete privind siguranța națională.
Când a fost descoperit, acuma în campania electorală, cu aroganță se justifică:
„am avut un moment de scăpare, o decizie neinspirată că prin intermediul unei
persoane am obținut o diplomă de bacalaureat.” Îmi aduc aminte că, acum zece
ani, s-a descoperit Fabrica de diplome de la Teleorman, care a eliberat 15 000
de acte de studii false. De care au beneficiat nume sonore, șefi de partid,
parlamentari, miniștri, prefecți, polițiști.
Scriu în numele unui document publicat. Mă sperie
fenomenul! De dată mai apropiată, s-a scos la iveală, că un consilier de stat al
premierului Ludovic Orban, șeful Grupului de Comunicare Strategică, structură
care se ocupă și de comunicarea datelor despre pandemie, s-a dovedit că nu
deține diploma de licență și a fost exmatriculat de la facultate. Așa scrie
presa de investigații. Cu seninătate, premierul Orban ne spune că știa că omul
lui nu are documente de studii, dar lucrează cu el de foarte mult timp, “este
un bun specialist în comunicare, te poți baza pe el, muncește de dimineața până
noaptea.” Ce să spui? Este un autodidact, și pace.
De aici decurg foarte multe întrebări. Dacă la acest
nivel se poartă lumea pe dos, ce să spui în teritoriu? Sunt sfidate legi,
condiții de încadrare și bunul simț de înalți dregători. Și apoi se miră că nu
se bucură de prestigiu. Suntem în febra listelor pentru parlamentare. Aduceți
oameni pricepuți să conducă țara. Parlamentul nu ar trebui să fie o sinecură.
Cum a fost pentru o deputată, care, în 12 ani, a vorbit 133 de secunde. Ni s-a
promis o Românie educată. Avem nevoie de oameni pregătiți în Casa Țării. Cu
liceu și facultate. Trecute prin examene exigente. Că hoția și prostia
subminează siguranța națională.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu