INTERSECȚIE DE DRUMURI - Voica Rusu

 

,,Vai, autorului care nu seamănă cu scrisul său. Și apoi, poetului care nu seamănă cu versul său. Am să vă spun un lucru… cu riscul de a mă repeta. Eu, nu prea cred că există poeți, cred că există poezie. Poezia este ochiul care plânge. Ochiul umărului care plânge. Ea este mâna care plânge, ochiul mâinii care plânge. Ea este talpa care plânge, ochiul călcâiului care plânge. Poezia este o taină și o lucrare de sine stătătoare. Poezia este o stare de spirit, e o prietenie durabilă”.

 

NICHITA STĂNESCU

 

 

… iată intersecția drumurilor noastre

 

INTERSECȚIE DE DRUMURI – VOICA RUSU

(recenzie de carte)

 

,,Moare totul, moare frunza

şi castanele mă frig;

frige aerul din briza

ce m-atinge şi mă strig,

de pe malul toamnei mele

unde stau şi mă privesc,

cum mă 'nalţ să ating stele

şi sufletul mi-l lovesc.

 

Moare totul, moare frunza

şi doar dorul înviază,

din penumbra mea, doar muza

mă aţâţă, jubilează

şi mă-mpinge -n câmp cu maci

să beau roşu' lor, s-adorm...

şi visez că vii, că taci...

şi ne scufundăm în somn...

 

Într-o iarnă-n frig, în viscol,

fără muzică şi soare

tu, cărând pe umeri secol

şi căzând în disperare,

eu, pictând cu patos pânza

în culori plâng, mă intrig.

moare totul, moare frunza

şi castanele mă frig.

autor Voica Rusu-vol.Intersecţie de universuri, poemulFRIG CASTANELE

 

 

Voica Rusu și... INTERSECȚIE DE UNIVERSURI, este, dragi prieteni, numele autoarei și a volumului la care timpul de azi, nu prea generos în grade, (ba mai degrabă putem povesti despre o ,,ploaie mocănească"!), m-a oprit. Fiind zi de Praznic, după ce am trimis mesaje, (atât scrise cât și virtuale, na, tot scrise, clar!) celor ce-și sărbătoresc onomastica, ceva nu-mi dădea pace. Nu știu ce nici în acest moment! Cert este un lucru, (poate e un lucru știut de mulți dintre dumneavoastră!)... pentru a mă relaxa, detașa, rupe de stresul cotidian, mă refugiez în lectură... și har Domnului, cărți (volume) sunt destule, mai ales că de două zile am venit de la ,,cel mai proaspăt eveniment cultural", (nu îi voi zice ultimul eveniment cultural, pentru că ar avea o altă conotație!), plin de energie, putere, cu o forță de invidiat, plin de bucurii și daruri literare, cărți, adică, primite cu ,,dedicație și iscălitură", direct de la Măria sa, Autorul!

La un astfel de dar m-am oprit, azi. Este vorba despre volumul de versuri care este semnat de VOICA RUSU, numit INTERSECȚIE DE UNIVERSURI, apărut la Editura Liric Graph, Făurei, 2020, ISBN 978-606-8835-55-6, pag. 166, avându-l ca editor de carte, pe Trandafir SÂMPETRU, însuși președintele Campionatului European de Poezie, care zilele trecute s-a întâmplat să fie la Săcele, Brașov, la Hanul Mureșenilor - o locație foarte frumoasă, extrem de generoasă și primitoare, ba chiar și prietenoasă, în plin context pandemiologic. Aici ne-am dat întâlnire cei care au dorit acest lucru, dar fiind un campionat internațional, mulți dintre cei care ar fi dorit să participe, nu au putut face acest lucru, din cauza epidemiei. Asta e... trăim cu speranța că va fi bine!

Așa am cunoscut-o, întâi pe autoare, (repet VOICA RUSU), apoi, în cadrul acestui eveniment s-a întâmplat ca acest volum să fie lansat aici, poeta Liliana LICIU, fiind cea care a făcut o frumoasă și interesantă prezentare. Recunosc... întâi a fost curiozitate, apoi, citind volumul, am simțit acel fior liric ce izvorăște din adâncul sufletului autoarei. M-am lăsat atras în lectură fără să-mi dau seama cum trece timpul. Ploaia cernea picur lângă picur, în timp ce eu savuram cu ,,sufletul" lirica.

Apoi, cuprins fiind încă de frumusețea poemelor cuprinse ori așezate în volum, fără să știu de ce, mă întrebam (cu sau fără sens!), cine este Voica Rusu? Și, cum prietenul ,,feisbuc" le știe pe toate, aflu câteva amănunte interesante.

Voica Rusu mai are volume, dar îmi vine să scriu, ,,mai are <<antecedente>> literare". Iată, doar un foarte scurt fragment, dintr-un alt volum de versuri - PLĂSMUIRI. ATINGEREA TIMPULUI, unde este prins poemul-eseu(?), ,,Reflecţii", din care îmi permit să citez doar atât:

,,Am ieşit dintre limbile timpului sufocată de secundarul

înţepenit pe minutar, şi-am luat o gură de aer pe cadranul

apusului în mângâierea razelor de soare și nemângâierea

vieţii, apoi, ploaia, ca o apă vie a spălat rănile sufletului

pentru a deveni cicatrici, urme ale trecerii prin viaţă, ca

Dumnezeu să mă recunoască atunci când voi bate la

poarta veşniciei şi să nu mă trimită în iad, să mă ţină de

planton măcar între iad și rai şi să contabilizez în poeme

trăirile şi dintr-o parte și din cealaltă".

(autor Voica RUSU - vol. Plăsmuiri, atingerea timpului)... o prezentare sublimă, cum nu se poate mai sinceră. O remarcă, punctuală - dacă am greșit voi face corectura cuvenită, ESTE UN POEM-ESEU sau UN ESEU???? Mai aflu, cu bucurie, că volumele: ATINGEREA TIMPULUI, FOȘNETUL GÂNDULUI și FLOARE DE COLȚ, alături de cel amintit supra INTERSECȚIE DE UNIVERSURI, poartă emoția sufletească a aceleiași autoare - VOICA RUSU.

Revin, pentru că așa este firesc, la volumul care l-am parcurs, pentru a vă face următoarea confesiune: Voica Rusu - este un autor complet și complex. Transmite mesaj puternic și te încarcă emoțional-literar.

Poemele sale au izvorul ,,în primăvara", în, ,,senin de cer", în ,,câmpul plin de maci", în ,,frunza verde", ,,în iarna rece" (vezi ANOTIMPURI, pag. 7).

Vorbeam de fiorul literar pe care îl transmite poeta... nimic atipic. Amintesc poemul CÂND O DUNĂRE DE GÂNDURI SE VARSĂ ÎN MARE (pag. 8), știți oare ce se poate întâmpla? Ne spune poeta...

In poemul ȘI TU, ȘI EU (pag. 10), ni se arată sensibilitatea, iubirea tristă aflată la ,,intersecția", dintre ,,mai stau" sau ,,bun rămas":

,,Paharu-n mână ce l-am strâns,

umplut a fost de-atâta plâns

și chiar nu vreau nicicând, nicicum

cuiva durerea mea să-i pun,

decât dac-o va transporta

departe, hăt, de lumea mea"...

Încă mă întreb - cine este Voica Rusu? Întrebări banale, oare?Pertinente? În poemul DUBLUL MEU ETERIC, (pag. 14), poeta este cea care respiră ,,... prin frunza toamnei", bea ,,...doar apă vie", pentru a-și recăpăta puterile, precum în frumoasele noastre basme... poemele sunt izvorâte din lumea reală, dar pentru a învinge te amăgești ,,tu pe tine", doar așa prinzi curaj și forța de a ieși învingător, întocmai ca personajele din poveștile ori basmele cu zâne și cu zmei... dar cel care ,,bea apă vie", învinge răul și răutățile, mereu binele iese biruitor, totul prin PUTEREA RUGĂCIUNII, (pag.18).

După o PLIMBARE PRINTRE GÂNDURI, (pag. 15), ascultăm SUNETUL LACRIMEI (pag. 22), dar DEGEABA ALUNGAI O NOAPTE, (pag. 34), pentru a prinde SĂRUTUL ÎNGERILOR, (pag.36).

Poeta continuă visarea, PRINTRE FRUNZELE TOAMNEI (pag. 51), dezleagă MISTER (pag. 56), iar STRIGĂTUL BOBULUI DE GRÂU, (pag. 58-59), DOAR TIMPUL (pag. 64) și LUMINA PRIMĂVERII (pag. 84), chiar dacă este TÂRZIU, (pag. 85), ajung, într-un final la capăt, dar nu unul obișnuit, ci la CAPĂTUL GÂNDULUI (pag. 110), iar aici, poeta recunoaște că MĂ ADUN ÎN STELE SĂ LE CITESC VERSUL, (pag.130), din care voi reda ultima strofă:

,,Dincolo de mâine-a căzut universul

ai căzut din mine rău preconceput

acum sunt lumină-ntr-un alt început

că m-adun în stele să le citesc versul".

Un volum de o finețe aparte, ,,construit" cu inima, care uneori se lasă pradă ispitei, alteori luptă pentru dreptate și adevăr, o luptă cu sinele. INTERSECȚIE DE UNIVERSURI, este un volum sensibil, natural, așa cum este autoarea, de o noblețe liturgică. Puritatea și sinceritatea ies la suprafață, bat la ușă creatorului de vers, pentru a fi încondeiate, scrise și descrise, cu migală sufletească și rouă luată dintr-o dimineața plină de senin.

Aici, cu adevărat se intersectează doar universuri.Întorcându-ne la realitate, poeta ne atrage atâta de frumos, în universul poeziei, dăruind universalitate fiecărui amănunt. Ce frumos! Trebuie har să fii în stare de asemenea daruri.

Găsesc un univers pentru iubire, pentru anotimp, pentru astre... foarte frumos puse, vorba poetei, într-o banală intersecție. Ce este o intersecție, în fapt? O simplă sau banală trecere, ,,o cruce", unde se întâlnesc două lucruri, fie ele chiar minore, dar talentul autoarei, prin modul de a le defini, le ridică la gradul de universalitate. Minunat! Să știi, să vezi, să poți face parte din acest univers - când celest, când spiritual.

Felicit autoarea! Felicit minunata apariție editorială! Îți mulțumesc pentru acest dar, iată, la o altfel de INTERSECȚIE, literară - cea a Campionatului European de Poezie (președinte T. SÂMPETRU) și organizarea evenimentului făcută cu atâta minuțiozitate, de ,,mireasa de lacrimi", poeta Florentina Danu. Încă un mare și din suflet MULȚUMESC, divinității, pentru întâlnirea noastră, zicând doar atât: nimic nu este întâmplător în lumea asta.

Chiar dacă ducem o luptă cu acest monoton cotidian, cu trecerea prea grabnică a timpului, cu fuga mereu către ceva și în fond spre niciunde, iată intersecția drumurilor noastre... fie spre izbândă, binecuvântare, evadare spre frumos și împărtășanie sinceră. Mulțumesc pentru acest univers dăruit întru veșnicia prieteniei literare.

Cititori pe măsură, dragă prietenă, și, permitem, spre final, evident mai în glumă, mai în serios, să-ți doresc să treci, indiferent de context, prin intersecțiile vieții cu fruntea sus, așa cum o faci și în plan literar. Cu prețuire și respect profund...

 

Vasile BELE

Chiuzbaia (MM), septembrie 2020