Urmașii lui Iuda

 

                                                                                               de Gheorghe Pârja

 Și a fost Sfânta Sărbătoare a Învierii, mult mai relaxată, mai trăită în jurul bisericilor, decât anul trecut. Am avut ocazia, ca în fiecare an, să recapitulăm marile pilde creștine, care s-au prelins prin vreme până în ziua de astăzi. Unele televiziuni au fost purtătoare de mesaj creștin, prin emisiuni și filme adecvate miracolului Învierii. În bisericile în care am intrat, am constatat o bună rânduială. Care m-a îndemnat la meditație asupra condiției creștine. Ce avere poartă cu el un creștin! De la smerenie, milă, empatie față de cei aflați în suferință, respect pentru familie și pentru semeni. Nu sunt teolog, nici om politic, ca să am un limbaj menit misiunii lor, ci un creștin care mă regăsesc în credință prin rugăciune, spovedanie, împărtășanie și fapte bune. Cum se regăsesc milioane de semeni ai mei. Care își urmează chemarea credinței pe care o au. Chemarea din interiorul chemării.

Prin vreme, credința nu a fost ușor de purtat. Au fost vămi serioase, oști bine alcătuite pentru alungarea ei. Simbolul unor personaje, din vremea Mântuitorului, se regăsește și în prezentul nostru agitat și pandemic. Un cunoscut medic, mă interesează ideea nu persoana, afirma recent că Iuda, ucenicul care l-a trădat pe Hristos, supraviețuiește printre noi sub diferite forme. Din păcate, sămânța lui nu s-a stins niciodată. Medicul a avut parte de replici dure din partea unui segment politic, care s-a simțit vizat. Omul care vindecă boli îi arăta pe aceia care, până mai ieri, criticau Biserica, iar acum vin să-i ceară sprijinul în controversata campanie de vaccinare. Aici este jucat prețul trădării. Simbolistica mi se pare bine aleasă. Iuda l-a trădat pe Iisus pentru 30 de arginți. La început a fost bun, apoi a devenit iubitor de bani, și L-a vândut la dușmani. Prin celebrul sărut al lui Iuda. Acest sărut a devenit, dintr-un semn al iubirii, un simbol al trădării.

Formele fățărniciei sunt foarte diferite. Istoria lui Iuda se știe. A fost cuprins de remușcări, a dat arginții înapoi și s-a spânzurat. Dar urmașii lui, în vremea de astăzi, doresc să schimbe lumea în care trăim. Punând în mișcare alte principii. Cine are răbdare să citească Pastorala de Paști, din 2005, a I.P.S. Bartolomeu Anania, va descoperi lesne cine sunt purtătorii acestui mesaj. Scria înaltul arhiereu: „Printre noi, cei ce beneficiem de civilizație, de cultură, de progres științific, de libertate, de bucuriile pământului și harurile cerului, printre noi se instaurează, încetul cu încetul, un duh perfid, care răstoarnă valorile și pervertește limbajul.” Adică viciul devine virtute, anormalul devine normal, furtul inteligent devine profesie onorabilă, sodomia se cheamă orientare comportamentală, cuvinte nobile precum: prietenie, prieten ori prietenă se degradează în conotații dubioase.

Apoi, destrămarea familiei devine și planificare familială, sărăcia spiritului este globalizare, invadarea unei țări este un război preventiv, pomana politică devine caritate. Ba ne vor fi anulate cuvintele de întemeiere a ființei: mamă și tată. Iuda se plimbă prin cetate, prin creștinătate. Lucrează la lumina nopții și comunică prin unde herțiene. Când nu lucrează pe furiș, te invită la dialog. Dacă-l refuzi, ori ai alte păreri, ești numit intolerant, conservator și retrograd. Noul Iuda și-a schimbat tactica. Seduce, domină și apoi nimicește. Nu are remușcări, nici alte regrete. Urmașii lui Iuda sunt printre noi. Batjocoresc Biserica, pe credincioșii alungați de lângă altare și pelerinaje. (în 2021, în această privință, Iuda a stat mai departe). Am auzit și insulte adresate creștinilor. Că am fi inculți, retrograzi, fanatici, obscurantiști. Că nu îmbrățișăm programul unor progresiști disperați.

Or, așa ceva nu se poate trece cu vederea. Dacă au părerile lor, să fie sănătoși. Dar să ne uităm în jur! Vedem cum un popor creștin vor să-l conducă oameni care nu depun jurământul pe Biblie. Lăsați-mă, în credința mea! Că Petre Țuțea ne-a lăsat scris: „Fără credință și Biserică, omul rămâne un simplu animal.” Eu doresc să fiu om. Să mă gândesc, singur, cine sunt în această lume! Cum zeci de mii de credincioși s-au adunat, în Noaptea Învierii, în jurul lăcașurior sfinte. Nu suntem pierduți! Hristos a înviat!