IUBIREA ZEIȚĂ RĂSFĂȚATĂ...

(poeme dintr-un volum aflat în pregătire)

Lacrimă de iubire,

Rouă de fericire,

Rod și împlinire!

Gând de visare,

Dor și uitare,

Curcubeu în zare!

Albastru de val,

Verde pe mal!

Iubire de divin - răsfăț deplin...

Mă întreabă bobul de rouă:

,,- De ce sunt trist?"...

Nu i-am răspuns!

M-am prefăcut că nu-i aud glasul...

Mă prinde de haină umbra unui vis

Și mă întreabă:

,,- De ce zâmbești?".

I-am răspuns cu glasul fericirii,

i-am scris pe o umbră de vânt,

i-am cedat locul unui curcubeu...

Iubirea... zeitate, lucrare divină,

Tu - zeiță desăvârșită, răsfățată...

Nici eu nu știu dacă mai sunt pământean...

Vis!

Visare!

Lacrimi din floare...

Visul s-a oprit la primul cântat al cocoșului...

Și se făcu zi...!

Noaptea a plecat pe rouă de curcubeu.

Toate acestea ți le dăruiesc în taină,

Trezit din visare,

îmi pierd privirea printr-un foșnet de vânt

ce-mi ascunde roua de pe un veac de iubire...

Uit! Uitare!

Mir! Mirare!

Noapte! Innoptare!

Iubire, te-am făcut bibelou

și te-am zidit în haina veșniciei,

împreunând două clipe de fericire

cu un bob de rouă de noroc...

Azi, ploaia va picura lacrimi

și împlinirile vor da în rod!

Vor înflori salcâmi!

va înflori foșnetul unui pas de greier...

Azi e ziua noastră... nu vom lăsa

trecerea veacurilor să ne grăbească viața...

Râs! Zi! Zidire!

Plâns! Bucurie unde ești?

Visare de ce nu ai urcat în primul tren?

Gară pustie!

Tril de ciocârlie...

Te iubesc!

VASILE BELE

(Chiuzbaia, aprilie 2020)