IMPRESII DESPRE ZILELE IEI ZILELE POEZIEI, TÂRGU LĂPUȘ, 24-27 IUNIE, 2021

ADRIANA SZILAGYI:

O zi cu "vibrații" cum ar spune poeta Valeria Bilț căci astfel și-a intitulat volumul de poezie lansat astăzi. Deși canicula a produs un oarecare disconfort, acesta nu a fost o piedică pentru organizatorii evenimentului inedit de la Târgu Lăpuș. Plăcut impresionată de implicarea si organizarea impecabilă, Festivalul de literatură, Artă și Tradiții -ediția I, sub sugestiva denumire "Zilele Iei, Zilele Poeziei" reunește timp de 4 zile oameni de cultură, poeți și scriitori într-un cadru de diverse si foarte interesante activități culturale. Ziua de astăzi a debutat cu Conferința Paradigmele literaturii incheiată cu un moment de muzică folk la Liceul Teoretic Petru Rareș. Incepand cu ora 16, poeta Valeria Bilț a fost amfitrioana lansării propriului volum de poezie " Vibrații", editat de Vatra Veche, lansare de care ne am bucurat într-un cadru pitoresc la Pensiunea Smarald. Sprijinul și implicarea considerabilă a Consiliului Local, a Primăriei Târgu Lăpuș, a Astrei Lăpușene și Liceului Petru Rareș au fost la inăltime si au facut din acest eveniment unul cu mult peste asteptări. In Tara Lăpușului am intâlnit oameni vrednici, generoși și am legat prietenii. Multumesc Valeria Bilt pentru invitație si pentru toate (de-acum) amintirile de pe minunatele voastre meleaguri.

IACOB ONIGA:

Țara Lăpușului, țara culturii naționale.

Timp de patru zile, în orașul Târgu Lăpuș, județul Maramureș, au fost organizate Zilele iiei, Zilele poeziei, un Festival național de Literatură, Artă și Tradiții (Ediția I). Cu sprijinul primăriei, slujită de primarul Mitru Leșe și la inițiativa prof. dr. Valeria Bilț, această manifestare s-a situat la un nivel nemaiîntâlnit în ceea ce privește varietatea activităților literare dar și a celor ce privesc promovarea tradițiilor, a portului, obiceiurilor și, de ce nu, a graiului nostru sfânt din această parte de lume uitată de cei care conduc destinele României.

La reușita evenimentului și-au adus aportul scriitori și poeți din toate colțurile țării, dar și pictori, sculptori, cântăreți de muzică populară, cantautori, folkiști și meșteri populari, fiecare dintre aceștia încercând să-și prezinte cât mai bine opera. În momentele de pauză s-a vizitat Mănăstirea Rohia. În sala de festivități a Liceului Teoretic Petru Rareș s-au ținut conferințe și s-a ascultat muzică de calitate. Ca un moment aparte s-a remarcat lansarea cărții prof. dr. Valeria Bilț - „Vibrații”.

Am fost onorat de invitația ce mi s-a făcut, de a participa la acest eveniment, fapt pentru care îi aduc sincere mulțumiri doamnei Valeria Bilț. În cadrul secțiunii Semnal Editorial mi-am prezentat și eu cel mai recent volum de poezii – Trăiri uitate pe raftul vieții. Având în vedere faptul că fostul meu prieten, poetul singuratic, suferind și trist Ion Iuga Lăpușanu s-a născut în satul Dumbrava aparținând orașului Târgu Lăpuș și care ne-a părăsit prea devreme, am vorbit audienței și despre ultimul său volum de poezii - Viața dintre coperți, o carte de excepție, despre care am relatat de mai multe ori în postările mele.

NICOLAE BĂCIUȚ:

La Târgu-Lăpuș, la Pensiunea Smarald, între vibrațiile poetice ale naturii și „Vibrații”-le poetice ale Valeriei Bilț.

Devenirea întru poezie

Ca editor, știu din culisele pregătirii pentru tipar a a-cestui volum că autoarea avea datate poemele, un gest pe care-l fac frecvent destui scriitori, cu predilecție poeți, mai degrabă din rațiuni sentimentale decât din rațiuni de istorie literară.

Oricum, nedorind nici includerea unor date biografice, autoarea ne lasă exclusiv în lumea poeziei sale, dincolo de timp, de repere personale, oricât s-ar întrezări ele.

Se scrie pe ea însăși, într-o hemoragică voluptate a mărturisirii care mântuie.

Valeria Bilț e la prima carte de poezie, dar are „antecedente” editoriale, în critică literară și proză, poezia intrând în registrul hõlderlinean, de locuire permanentă sub semnul ei!

Din orizontul său poetic, Valeria Bilț ne propune o selecție într-o structură care trădează „devenirea întru ființă”, care are ca temelie o recuperare („Manuscrisul regăsit”), și care e deopotrivă și regăsire, atât în dimensiunea biografică, cât și în cea a religiozității. De altfel, există un fior al sacralității ca un fir roșu în toată poezia Valeriei Bilț.

Eliberată de presiunea trecutului, prezentul e marcat simplu, „Recente vibrații”, care dă măsura trăirilor poetice de ultimă oră, fiind și partea cea mai substanțială, nu doar sub aspect cantitativ, a volumului de față.

Arta poetică și-o exprimă însă chiar de la primul poem al cărții sale, optând să se situeze într-o ofensivă nealiniată convențiilor: „Dar eu n-o vreau așa!/ O vreau mai sexy, mai dură, mai stăpână,/ ca mine o vreau!/ Rebelă și păgână,/ sfântă și păcătoasă, căci/ trebuie să știe chinurile de veci/ și trebuie să mângâie și trebuie să simtă,/ să vorbească, să se nască întru ființă/ și ființa sunt eu și tu și ei și noi și voi”. (Ars poetica) Mai mult, Valeria Bilț ridică și tăcerea la rang de artă poetică, înnobilând-o cu virtuți cu nimic mai prejos rostirii: „Mai bine tac/ și știu, tăcând/ sparg și-mbolnăvesc timpane/ leneșe și indolente/ și spun mai mult/ cui vrea s-asculte”. (Ars poetica)

E acesta un program poetic nu doar declarativ, ci unul

care se regăsește pe întreg parcusul „vibrații”-lor poetice ale cărții.

Rămânând, discret, departe de valurile și vânturile elanurilor poetice din ultimele decenii, Valeria Bilț nu a fost însă și indiferentă la mersul vremii în poezie.

Și-a păstrat detașarea necesară, suficientă ca să stea deoparte, dar nu departe și nepăsătoare la ce se întâmplă în poezie, fără să se lase însă prinsă în vreun vârtej ademenitor, dependent de circumstanțe și tendințe de ultimă oră. Prin simplitatea și sinceritatea rostirii, autoarea ține la distanță făcăturile poetice, módele și modélele.

S-a mulțumit să fie ea însăși, în limitele (ne)putinței: „Toate poemele lumii vreau să le scriu eu” (Orgoliu), conștientă însă că se iluzionează, dar nu-și refuză ipostazele compensatorii : „Sunt atât de reală încât/mă pot plia într-o broșură/ distribuită vouă la ceas de vârf” (Eu).

Poezia sa reia teme recurente ale lricii dintotdeauna – viața, iubirea, moartea, curgerea timpului. Valeria Bilț scrie despre arta de a fi, dar și despre arta de a fi dincolo de a fi, de a fi în durată, nu răstignită în clipă.

Există o siguranță a discursului său liric, care vine din libertatea opțiunii, o limpezime a gândului, care se naște din trăire autentică.

Prin poezie, Valeria Bilț privește înlăuntrul ființei sale pentru a înțelege mai bine lumea din afară.

Condiția poetului e evaluată într-o lume care se înstrăinează de sine, care se refugiază în singurătate ca într-un paradis promis.

După ezitări și amânări, Vibrații(le) lirice ale Valeriei Bilț sunt însă un pariu câștigat.

MARIAN DANIEL:

nordul ne-a binecuvântat

precum un trasor cu sentimente

ce va străbate de acum încolo

restul universului rămas

ne-am mai croit nişte aripi

să putem parcurge veşnicia

clipei smulse dintr-o nemurire

a ta răsfoindu-ţi tinereţea

încrederii oarbe ca o scânteie

ce se poartă cu majusculă

în lucrurile simple de altfel

acele graţii pe care poate

nu voiai să le recunoşti

n-am scăpat de fericire da

de data asta chiar am întâlnit

fericirea îmbrăcată de zână

de soare de ploaie de eşti

tu să fii astfel cum eşti

dovedind adevăr de poveşti

într-o geană cât cuprinde

orizontul adus din cuvinte

ce-l vom străbate de acum înainte.

GHEORGHE GIURGIU, Dej, județul Cluj:

IMPRESII DESPRE ZILELE IEI, ZILELE POEZIEI . ”Semnal editorial”la Târgu Lăpuș pentru volumul ”De la Bulzești la Dej. Trecem prin timp, dar păstrăm amintirile...”, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2020

În cadrul ”Festivalului de Literatură, Artă și Tradiții”, Ediția I, Târgu Lăpuș, 24-27 iunie 2021, în ziua de 26 iunie 2021 am prezentat, pe scurt, volumul meu ”De la Bulzești la Dej. Trecem prin timp, dar păstrăm amintirile...”, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2020. Iată prezentarea făcută la activitatea ”Semnal editorial: autorii și cărțile lor”, la Casa Preturii din Târgu Lăpuș:

În volumul ” De la Bulzești la Dej. Trecem prin timp, dar păstrăm amintirile...”. Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2020 am răsfoit o parte din albumul cu amintiri al sufletului. Amintirile sunt importante pentru fiecare dintre noi, fără ele viața ar fi pustie și apăsătoare și ele, amintirile, reprezintă singurul paradis din care nu putem fi izgoniți.

Personal sunt dejean de aproape jumătate de secol, părinții mei au locuit la Dej și sunt înmormântați în Cimitirul Dealul Florilor din Dej, dar m-am născut și am copilărit în Țara Zarandului, o zonă la fel de frumoasă ca și Țara Lăpușului, în care ne aflăm acum.

Comuna Bulzești este situată la poalele Muntelui Găina, unde , anual, în duminica cea mai apropiată de 20 Iulie (Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul) are loc tradiționalul Târg de Fete de pe Muntele Găina. Comunele vecine sunt: Avram Iancu (unde s-a născut Craiul Munților în 1824) și Baia de Criș, unde a murit în 1872, fiind înmormântat la Țebea, sat în comuna Baia de Criș.

Numele comunei provine de la Bulz, un masiv stâncos de 963 m altitudine și care străjuiește comuna. La baza Bulzului frumoasa pădure de liliac creează, în luna mai, când înflorește liliacul, o atmosferă mirifică, cu miresme îmbătătoare.

În comuna Bulzești se poate vizita și un monument la naturii-Podul Grhotului, asemănător cu ”Podul lui Dumnezeu” din Ponoarele, județul Mehedinți. Există și multe peșteri, dar și alte frumuseți, la care nu mă voi referi, din lipsă de timp.

Nu pot să nu-l amintesc însă, pe cel mai cunoscut giurgeștean (satul meu natal este satul Giurgești, comuna Bulzești, județul Hunedoara): Gheorghe Giurgiu (Crișan), erou-martir, unul dintre conducătorii Răscoalei de la 1784 din Transilvania. Crișan a fost nepotul matern al preotului Giurgiu Toager (Toader) din Giurgești, dar care slujea la Străuți (un alt sat al comunei Bulzești). Fiica preotului Toager Giurgiu s-a căsătorit cu Golda Petru din satul Vaca (azi Crișan), pe Crișul Alb. După naștere, Crișan rămâne orfan de părinți și este crescut de bunicul său, preotul Toager Giurgiu, care-l înfiază și îi dă și numele: Giurgiu Gheorghe (Gheorghe fiind numele de botez al lui Crișan). Chestiunea cu numele lui Crișan a fost foarte bine documentată de profesorul Nicolae Cristea în publicația ”Zarandul” din Brad, județul Hunedoara,

La Giurgești, exact pe locul unde tatăl meu, Dionisie Giurgiu îmi spunea că s-a aflat casa bunicului lui Crișan, (Crișan fiind o poreclă legată de faptul că s-a născut pe Crișul Alb) a fost

ridicată o troiță la 17 mai 2002 de către un grup de studenți de la Facultatea de Istorie a Universității ” Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, însoțiți de prof.univ. dr. Ioan Bolovan. Domnia Sa este originar din extremitatea estică a Țării Zarandului (Pâncota), dar soția, doamna conf. univ. dr. Sorina Paula Bolovan are origini bulzeștene, bunicul, Paul Petru a fost bulzeștean și este înmormântat în cimitirul bisericii din Bulzeștii de Sus.

Informația legată de locul unde să fie amplasată troița a fost furnizată de vecinul Filon Giurgiu.

Un alt ” semnal” prezent în volum se referă la participarea mea, la 12 octombrie 1969, la Centenarul Liceului ”Avram Iancu” din Brad, județul Hunedoara (eram elev în clasa a XII-a la acest liceu). La festivitatea din curtea liceului, pe scenă, se afla și părintele Arsenie Boca, absolvent al liceului brădean ca șef de promoție, în 1929. Arsenie Boca, în calitate de șef de promoție, în 1929 a plantat și un stejar în curtea liceului, stejar care a crescut viguros și se numește ”Gorunul lui Zian”( numele de mirean al Părintelui Arsenie Boca era Zian Boca). Liceul ”Avram Iancu” din Brad, județul Hunedoara este al V-lea gimnaziu românesc din Ardeal, după gimnaziile românești din Blaj, Brașov, Beiuș și Năsăud (1863).

Erau și multe alte lucruri din volum la care aș fi dorit să mă refer, dar timpul a fost limitat (drastic !).

La final am primit ”Diploma de Onoare” din partea primarului orașului Târgu Lăpuș, domnul Mitru Leșe, căruia îi adresez mulțumiri.

După masa de prânz ne-am deplasat la Rogoz (satul vecinei noastre Marta Șanta). La Rogoz am vizitat Biserica de Lemn ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din 1663, Monument UNESCO și Casa-Muzeu, construită între anii 2006-2008, cu sprijinul Consiliului Local Târgu Lăpuș, pe locul fostei școli confesionale ortodoxe. Prin Casa-Muzeu se urmărește păstrarea și conservarea frumoaselor tradiții românești din Țara Lăpușului, aducerea aminte despre satul românesc de odinioară și transmiterea obiceiurilor, tradițiilor și a experienței de viață de la o generație la alta.

Prima atestare documentară a localității datează din 1488 sub denumirea de ”Rogos”, satul făcând parte din domeniul cetății Ciceului, aparținător lui Ștefan cel Mare. La Casa-Muzeu am asistat la un atelier de artă populară- costume și accesorii țărănești, precum și la un moment folcloric susținut de Adela Șanta, Livia Neag și Livia Carolina Perța. Activitatea de la Casa-Muzeu a fost moderată de doamna prof. dr. Valeria Bilț, un excelent și inspirat organizator al tuturor momentelor prezentate.

În cadrul atelierului de artă populară femeile coseau, torceau, făceau cipcă. Ne-a plăcut ”cusutul pe dos”, specific în zona Lăpușului. Costumele populare au fost minunate. Mătușa Victorie, la 73 de ani, una dintre veteranele grupului, purta o cămașă foarte frumoasă, primită de la o soră a socrului. La 75 de ani, o altă membră a grupului, torcea lână și purta o cămașă națională din moși-strămoși ”cusută pe dos”.

Călina Mârzac, administratorul Casei Muzeu Rogoz, Maramureș ne-a povestit că la Rogoz încă se mai pune ”mătura în ușă”, se păstrează și alte tradiții și bune obiceiuri: claca, ajutorul între oameni ș.a.

La activitatea noastră a fost prezent și partenerul media: postul de televiziune ORIZONT TV, înființat în orașul Târgu Lăpuș, județul Maramureș la 25 martie 2012 și condus de domnul Eduard Bogdan, director general.

Salutăm acest post de televiziune românesc care promovează valorile tradiționale și are acoperire națională. ORIZONT TV își propune păstrarea credinței, a prieteniei și redescoperirea valorilor neamului românesc.

Felicitări și mult succes !

După îndemnul: ”Ia-o către nord-est spre Rogoz, unde o biserică de lemn pare să îmbrățișeze pământul”, iată-ne la Biserica de Lemn ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Rogoz-Maramureș, monument UNESCO, unde preotul paroh Ioan Hodja ne prezintă istoricul bisericii.

Biserica ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” a fost construită în anul 1663, din lemn de ulm, după ce vechea biserică a fost arsă de tătari în anul 1661, după cum glăsuiește și inscripția de pe ușa de acces. Streașina bisericii este sprijinită pe console cu terminația în ”cap de cal” (element unic!), iar așezarea lor ”grumaz peste grumaz” reprezintă dragostea purtată semenilor.

Un alt element decorativ, ”funia” arată legătura dintre cer și pământ, precum și aspirația spre infinit, iar ”rozeta” (simbolul soarelui) reprezintă dragostea strămoșilor pentru lumină și viață.

Am stat și la ”masa moșilor”, făcută din două lemne frăține, cu mici crestături pe alături, masă care are un scop social. Aici am fost serviți și noi de frumoasele rogozence cu pancove și cu câte un pahar de țuică de prune (marca Rogoz!).

La această ”masă a moșilor” se făceau și fărtățiile (întrajutorarea) între familii.

Am observat și coiful conic al bisericii, care este împărțit în trei trepte (element ce nu se întâlnește la celelalte biserici din zonă). Treapta de la turn simbolizează pășirea spre veșnicie, iar cele două inele de la coif- logodna cu Hristos în veșnicie.

În biserică am pășit cu pietate.

Pronaosul este destinat femeilor, are dimensiuni mici și este lipsit de ferestre. Naosul este destinat bărbaților, are cinci ferestre (două spre nord și trei spre sud) și aici se oficiau cununiile, botezurile, etc. Candelabrul bisericii reprezintă pomul vieții, care face legătura dintre cer și pământ. Cafasul (balconul) a fost construit în anul 1834 și pictat de Buda Pricop și Chindriș Ioan din Ungureni.

Pictura bisericii datează, conform inscripțiilor, din 1785. Dar să lăsăm să vorbească inscripțiile în caractere chirilice din biserică:

i. În altar: ”În anul 1785 această sfântă biserică s-a zugrăvit în zilele prea înaltului împărat Iosif al doilea...”;

ii. În naos, pe peretele de nord: ” Vălet de tătărime 1717 zugravi fiind Munteanu Radu din Ungureni și Man Nicolae de la Poiana Porcului”;

iii. În naos, pe peretele sudic: ”în anul 1785 luna iunie 10 zile au început a se zugrăvi această sfântă biserică și s-au isprăvit în luna lui septembrie 11 zile”.

Pentru frumoasele momente petrecute la Târgu Lăpuș suntem recunoscători doamnei profesor, dr. Valeria Bilț, președinte la ASTRA Lăpușană, domnului dr., ec. Radu Gavrilă, președinte ASTRA Dej, Despărțământul ”Dr. Teodor Mihali” și nu în ultimul rând domnului primar Mitru Leșe, un excelent edil al frumosului oraș Târgu Lăpuș.

Am părăsit Țara Lăpușului , acest ” colț de rai al Maramureșului” îmbogățiți sufletește și mulțumiți că am întâlnit aici oameni minunați și locuri binecuvântate de Dumnezeu.

Voi reveni întotdeauna cu bucurie în Țara Lăpușului.

Răzvan DUCAN:

”VIBRAȚII” de la Zilele Iei, Zilele Poeziei

Fiecare poezie conține în ea câte o ie, la propriu și la figurat. Fiecare ie este un preaplin de poezie. Să gândești un festival cu genericul Zilele Iei, Zilele Poeziei, este sinonim cu înțelegerea firescului tandem, unde fiecare în parte este, deopotrivă, și întreg și parte dintr-un întreg. Ia și poezia sunt două entități care nu numai că nu se resping, ci, din contră, se și atrag și, fericit, se completează reciproc. Ca două mâini care se spală una pe alta și se mântuiesc împreună.

Având puteri apotropaice, prin simbolurile sale… ”înțepate cu acul” pe pânza de cânepă sau de in, perpetuate din generație în generație, ia este un vehicul care vine la noi din vremuri imemoriale, dinspre strămoșii daci și chiar dincolo de ei. Cultivarea iei, ca parte a artei populare românești, acest ”duh al măsurii” cum spunea Lucian Blaga în ”Trilogia Culturii”, și mesajului ei, încă nedeslușit pe deplin, este un profund act cultural, pe cât de subtil pe atât de semnificativ pentru dăinuirea noastră multimilenară, act de ridicare tacită a unui monument făcut din metafizica rostului, un act sublim de patriotism, fără fanfară și discursuri de complezență, dar plin de semnificație, mândrie și bucurie, inclusiv pentru ”clipa cea repede, ce ni s-a dat”.

La rândul ei, poezia, ”această dulce inutilitate”, cum spunea cineva, vine din totdeauna, ca să meagă în totdeauna. ”Prin poezie se fagocitează anchilozările sufletului„ , spuneam într-o carte. Așadar, asocierea este mai mult decât nimerită, este chiar inspirată.

Și cum nimic nu se face de la sine, trebuie să urmăm firul roșu al investigației pentru a găsi vinovatul, vinovat în cel mai bun sens al cuvântului. Și nu trebuie să mergem prea departe.

D-na VALERIA BILȚ este cea care și-a asumat sisifica muncă de a organiza un festival național (din păcate cuvântul NAȚIONAL lipsește din denumirea generică, poate la ediția a II-a) de o asemenea anvergură, cu zeci de invitați de pe întreg teritoriu al țării, cărora li s-a oferit un program dens și divers, plin de culoare, profunzime și frumusețe, unde oaspeții, cu preaplinul lor de… ie și poezie, au fost uneori protagoniști și spectatori, deopotrivă.

Nu trebuie uitat faptul că după un an și jumătate de pandemie, perioadă plină de frustrări, reprimări și teamă, cu economia dată peste cap, înhămarea la inițierea și organizarea unui astfel de festival a însemnat o mare doză de curaj. Curaj pe toate direcțiile, inclusiv pe cel de efort financiar necesar pentru 4 zile de masă și casă, și nu orice fel de masă și nu orice fel casă, pentru participanți. Plus…plus…și altele.

Dar zeița Fortuna îi ajută pe cei cutezători și d-na VALERIA BILȚ a avut curaj, a cutezat și a reușit. A realizat un festival al iei și poeziei fără reproș, aici incluzând și capacitatea ei deosebită de a relaționa cu oamenii, de a-i pune pe fiecare în lumina potrivită. Cu sau fără microfon, aceasta a dat prețiozitate cuvântului și bunului gust. Propriile VIBRAȚII au dat prețiozitate poeziei și prieteniei.

Desigur, câteva instituții de frunte și de forță din Tg.Lăpuș, prin oamenii săi, au ajutat-o în demers, în frunte cu vrednicul primar, Mitru Leșe, dar VALERIA BILȚ a fost factorul organizatoric determinant, cea care s-a luptat efectiv, ca festivalul să existe. Să existe și nu oricum. Trebuie reflectat la versul poetului: ”Ce a mânat-o pe ea în luptă?”. Vă răspund eu, din cele înțelese. Iubirea, numai iubirea sau ”Totuși, iubirea” cum ar fi spus Adrian Păunescu. Iubirea de locurile unde trăiește, mirifica Țară a Lăpușului, cu Tg. Lăpuș ca ”axis mundi”. Iubirea de folclorul zonei, de locurile și oamenii zonei. A ajutat-o de asemenea și îndemnul astrist ”Per aspera ad astra”, aceasta fiind și președinte al Despărțământului lăpușnean al acestei organizații, reînființate pe întreg teritoriul țării, după 1989. Iubirea de oameni și frumos, în ultima instanță. A ajutat-o mult știința de carte a domniei sale, d-na VALERIA BILȚ fiind doctor în litere, înțelegând astfel și altfel fenomenul cultural. Mai exact, la modul superior. A ajutat-o și sufletul ei de 24 de carate, sufletul ei bun, cel care ”lungește masa, nu înalță garduri”. Prin tot ceea ce a făcut d-na VALERIA BILȚ și-a sărit umbra. Prin ea, Tg. Lăpuș și zona au devenit mult mai vizibile!

COSTEL STANCU:

Impresii din Țara Lăpușului

Pornim, dis-de-dimineață, de aici, din Vestul cosmopolit, înspre Maramureșul păstrător de obiceiuri și tradiții străvechi. E vară, 24 iunie, căldură apăsătoare, circulație anevoioasă pe drumurile mereu în lucru ale țării. Suntem trei: eu, Ion Oprișor și Daniel Marian. Trei, Doamne, și toți trei bucuroși că, într-un tîrziu, vom ajunge în Țara Lăpușului, loc al oamenilor cuminți, dătător de liniște firilor noastre zbuciumate de artiști. Poposim acolo către seară, în Tîrgu Lăpuș, un orășel așezat pe rîul Lăpuș, captiv între inimaginabile nuanțe de verde. Gazdele ne așteaptă, în frunte cu radioasa scriitoare Valeria Bilț, o femeie frumoasă, inspirată și harnică a locului, care s-a încumetat să organizeze FESTIVALUL DE LITERATURĂ, ARTĂ ȘI TRADIȚII – ZILELE IEI, ZILELE POEZIEI, EDIȚIA I, TÎRGU LĂPUȘ, 24-27 iunie, 2021. Un demers artistic meritoriu, avînd în vedere faptul că în mari orașe din țară nu există un astfel de festival. După cazarea în Campusul Liceului Petru Rareș, (minunat aranjat, cred că nu multe unități de învățămînt din România au un astfel de complex administrativ), ne-am dus pentru cină și discuții la Casa Preturii. E amuzant faptul că eu eram sigur că pretura e o pasăre. Da de unde! Pasăre e presura, pretura fiind o instituție condusă de un pretor. Vorba aceea: cît trăiești, înveți mereu cîte ceva. Prima seară a fost boemă, cu poezie, glume și muzică folk. Am revăzut atunci vechi amici scriitori și am cunoscut alții noi. Răcoarea nopții ne-a acoperit pînă la ore mici.

A două zi, vineri, 25 iunie, a început în forță, cu conferințe. Paradigmele literaturii. Spre surprinderea mea, Delia Muntean ne-a vorbit despre poeții români din Voivodina, provincie autonomă din Serbia, acolo unde, la Novisad, apare revista de limbă românească Lumina. M-am bucurat să aud vorbindu-se despre scriitorul Vasile Barbu, cel pe care l-au întîlnit deseori în Banatul rămânesc, prieten al artiștilor locului. Nicolae Băciuț -scriitor despre care auzisem din adolescență, dar nu-l întîlnisem pînă atunci- ni l-a adus în prim-plan pe Grigore Vieru și al său sentiment de neam. Momentul a fost încheiat de Grupul folk al Liceului Petru Rareș din localitate. A expus sculptură tradițională în lemn Alexandru Perța Cuza.

După-amiază, la Pensiunea Smarald, scumpa noastră gazdă, Valeria Bilț, și lansat, într-o atmosferă de un lirism aparte, cartea de poezie Vibrații, apărută la Editura Vatra Veche din Tîrgu Mureș, 2021. Sensibila poetă a fost prezentată de Nicolae Băciuț, directorul editurii și prefațatorul cărții, precum și de Răzvan Ducan, Nicolae Suciu. Au urmat două microconcerte la pian: Maya Demian și Larisa Marc. Moment mirific de împletire a muzicii cu poezia, în mijlocul unei naturi care nu s-a lăsat nici ea mai prejos.

Apoi ne-am dus la Mănăstirea Sfînta Ana de la Rohia, locaș de mare simțire duhovnicească. Pe lîngă construcțiile mai noi ale așezămîntului, a fost vizitată și chilia unde și-a petrecut o parte din viață părintele N. Steinhardt, viețuitor într-ale oamenilor și ale Domnului, precum și biblioteca aranjată minuțios de blîndul monah. Evlavia noastră a fost pe măsura înălțimii spirituale a locului. Seara tîrziu, o ploaie-furtună ne-a mai spălat din omeneștile păcate. Apropo, cică într-un sat din Maramureș, oamenii nu se salută cu ,,bună ziua!,, ci cu ,,Dumnezeu să îți ierte păcatele!,,.Magnific!

Înainte de a trece la manifestările zilei a treia, aș vrea să remarc faptul că printre participanții la festival s-au numărat și cîțiva membri ai Societății Astra, diferite despărțăminte din zona Maramureșului. Aproape toți purtau ie tradițională, dînd adunării o frumusețe arhaică. Dacă mai punem la socoteală și participarea muzicianului Grigore Leșe, avem tabloul complet al atracțiilor festivalului.

A treia zi, sîmbătă, 26 iunie, a început printr-un semnal editorial. Autorii și-au prezentat, succint, cele mai recente apariții editoriale în atenția confraților de breaslă, dar și a inimosului primar al localității Mitru Leșe, omul ce a stat cu noi aproape tot timpul, încîntat că a putut sprijini financiar - și nu numai - aceste zile fierbinți ale literaturii și artei populare din orașul pe care îl administrează și gospodărește. A urmat vizita la Casa Muzeu și Biserica Monument Rogoz. Îmi pare rău pentru cine nu a fost acolo să vadă casa amenajată în stil tradițional și atelierul de artă populară, costume și accesorii țărănești și să le asculte cîntînd pe Adela Șanta, Livia Neag și Carolina Perța. Cînd am ajuns, am găsit acolo o clacă tradițională. Femeile satului, de vîrste diferite, coseau și torceau, așa cum o făceau și străbunele lor în veacurile din urmă. Purtau costume populare vechi, făcute de mîinile lor ori ale bunicilor. Erau însoțite de nepoate sau strănepoate, purtătoare de asemenea ale unor costume tradiționale, despre care bunicile/străbunicile afirmau cu mîndrie că sunt confecționate de ele pentru micuțele domnișoare. Ne-au și cîntat doine bătrîneți ale locului. Eu m-am împrietenit cu un copilaș. Încă nu învățase să vorbească, spunea doar litera E l-am numit Eo. Umbla pe acolo cu o dezinvoltură europeană. Să-l vedeți cum mînca pancove, să mori de dragul lui! Am intrat apoi în Biserica Sfinții Arhangheli a satului, una dintre cele mai interesante și valoroase din Transilvania. Construcția este datată de tradiție în anul 1663, moment susținut de inscripția de la intrare care evocă invazia tătară din 1661. Acest monument istoric este înscris și în Lista Patrimoniului Mondial. Preotul spunea că picturile au fost realizate o sută de ani după construirea lăcașului de cult. Localnicii ne-au oferit pancove, prăjiturele și horincă. Era așa de cald, încît horinca a fost nedreptățită de noi. Am plecat din Rogoz cu sentimental că ne-am desprins dintr-o lume cu oameni frumoși și senini, unde fiecare își cunoaște și respect rostul său. E de remarcat și expoziția de sculptură tradițională în lemn a lui Nicolae Șerban.

Reîntorși la Casa Preturii, am dat curs galei poeziei. Fiecare autor a citit cîteva poeme de-ale sale, lectura fiind intercalată cu cîntece ale carismaticului interpret folk și poet Traian Chiricuță. I-am ascultat citind pe (regret dacă am omis pe cineva, căci am fost mulți): Mioara Baciu, Carmena Băințan, Bogdan Eduard, Nuțu Bota (care a avut și o expoziție permanentă de pictură și grafică la Casa Preturii), Marinela Belu Capșa, Elena Cărăușan, Elena Ciura, Florin Ciocea, Nicolae Dumitru, Otto Havran, Vasile Muste, Marian Ilea, Daniel Marian, Vasilica Mitrea, Iacob Oniga, Ion Oprișor, Nicolae Scheianu, Costel Stancu, Ioana Lăpușeanu, Adrian Gîndilă, Adriana Szilaghi, Cornelia Hanet, Nicolae Toma, Dumitru Tîlvescu, Radu Zăgrean, Valentin Leahu, Zorin Diaconescu, Nicolae Băciuț. Poezie de diferite forme stilistice, de la dulcele viers clasic la postmodernism. Aplauze și iar aplauze, așa s-a încheiat seara.

Trebuie menționat că întreg festivalul a fost filmat de Televiziunea Națională ORIZONT TV, prin bunăvoința scriitorului-proprietar Bogdan Eduard.

Îmi pare rău că, din motive obiective, nu am putut rămîne și a patra zi, cînd, după-amiaza, la Stoiceni, a avut loc manifestarea Stoiceni - Acasă la Grigore Leșe. În acel spațiu presupus mirific s-a lansat cartea Grigore Leșe – Chipurile umilinței, Editura Lumea credinței, București, 2021. Dimpreună cu recitalul de rigoare. Vorba cîntecului: Poate data viitoare,/ poate veacul următor…

Duminică dimineața, înainte de plecarea înspre casă, am ieșit să mă plimb. Am trecut un pod peste rîul Lăpuș, am întîlnit un cerșetor țigan, cu mîna ruptă, pe bicicletă, un pescar ce-și încerca norocul în apa tulbure și altele. Privind înspre colinele ce împrejmuieșc orașul, mi-a sărit în ochi aburul ce se ridica din acestea, încîlcit ca o vată de zahăr pe băț din vremea bîlciurilor copilăriei. Deasupra, o lună albă întîrzia să se întoarcă în cuibarul ei. În partea opusă, tocmai răsărea soarele. Această imagine nu o voi uita niciodată. Și sunt convins că nu întîmplător mi-a fost hărăzit să o văd la Tîrgu Lăpuș.

IOAN MITITEAN:

La invitaţia Consiliului Local, a Primăriei, a Astrei Lăpuşană şi a Liceului Teoretic „Petru Rareş” din oraşul Târgu Lăpuş, un număr de opt scriitori năsăudeni: Ioan şi Lucreţia Mititean, Mircea Daroşi, Ioan Seni, Ioan Boţan, Floarea Pleş, Nadia Urian şi Ioana Lăpuşneanu, au fost prezenţi la prima ediţie a FESTIVALULUI DE LITERATURĂ, ARTĂ ŞI TRADIŢII, ZILELE IEI, ZILELE POEZIEI, din 24-27 iunie 2021, în ţara lui Leşe. La volan, cu „Cartea pe roţi”, au fost domnii Mircea Daroşi şi Ioan Boţan, cărora le aducem sincere mulţumiri că au trecut cu succes Dealul Şpanului, pe un drum modernizat, cu multe curbe şi ocolişuri, cu peisaje încântătoare, ce te îndeamnă spre creaţie, spre poezie şi poveste.

Sala de festivităţi a Liceului „Petru Rareş” a devenit pentru câteva zile, sala literaturii, a iei şi sala conferinţelor. Scriitorii au fost primiţi cu mult drag, ceva specific moroşenilor, de către primarul MITRU LEŞE, un om cu multe idei şi fapte demne, ales la al şaselea mandat, un primar cu un real cult al zâmbetului şi prieteniei.

După oficierea unei rugăciuni de către preotul local, preşedinta Asociaţiunii Culturale prof. dr. inspector şcolar Valeria Bilţ, care pune suflet în tot ce face, salută invitaţii, le aduce mulţumiri pentru că au răspuns pozitiv la invitaţia lăpuşenilor, nominalizează Despărţămintele prezente şi oferă năsăudenilor diplome de Onoare, înrămate, cu următorul conţinut „Domnului … în semn de apreciere pentru contribuţia la păstrarea, promovarea şi îmbogăţirea patrimoniului literar şi cultural, cât şi pentru participarea la Festivalul de literatură, artă şi tradiţii ZILELE IEI, ZILELE POEZIEI, Ediţia I, Târgu Lăpuş”, semnate de MITRU LEŞE, primarul oraşului Târgu Lăpuş şi preşedinta Despărţământului ASTRA LĂPUŞANĂ, prof. dr. Valeria Bilţ .

Urmează „Paradigmele Literaturii”, cu conferinţe susţinute de Delia Muntean „Poeţi români din Voivodina” şi Nicolae Băciuţ „Sentimentul de neam la Grigore Vieru”, cărturari ce-şi asumă responsabilităţi cultural-obşteşti, cu gânduri îndrăzneţe, răspunzători şi responsabili, cu iniţiativă şi relaxare, ce susţin adevărate lecţii de smerenie, urmate câteva minute de muzică Folk, în interpretarea unui grup de eleve ale liceului gazdă.

După orele prânzului, pe terasa de la Pensiunea „Maramu”, s-a prezentat cartea de poezii „Vibraţii”, a Doamnei Valeria Bilţ, scoasă la Editura Vatra Veche, 2021, cu prefaţa semnată de Nicolae Băciuţ şi postfaţa de Răzvan Ducan şi Nicolae Suciu, o carte ce trezeşte respect şi admiraţie cu concentrate de înţelepciune și sensibilitate, strălucind de dăruirea unor spirite măreţe, înzestrate de arta cunoaşterii prin poezie.

Sâmbătă, în aceeaşi sală, s-a derulat Semnalul Editorial „Autorii şi cărţile lor”, unde cărţile năsăudenilor ce întrunesc natura umană au fost expuse, ca de exemplu:

- „Liviu Rebreanu şi Pripasul lui Ion” de Ioan Boţan;

- „Gavril Istrate, ardeleanul moldovenilor” de Mircea Daroşi;

- „Enigmă de septembrie” de Ioana Lăpuşneanu;

- „Gh. Tr. Dascăl - omul faptelor” şi „Școala românească într-o concepţie nouă” de Ioan Mititean;

- „Atelierul fanteziei” de Lucreţia Mititean;

- „Dialoguri contemporane” de Floarea Pleş;

- „Năsăudenii şi Marea Unire” de Ioan Seni;

- „Satul românesc de Ieri şi de Azi” de Nadia Urian.

Pe tot parcursul manifestărilor, muzicologul GRIGORE LEŞE, universitarul şi interpretul ce răspândeşte lumina cunoaşterii, prin talent şi profesionalism, favorizând reuşita şi succesul, apreciază omul simplu, din căsuţa de pe deal, care nu e un om oarecare.

Duminică, scriitorii au fost oaspeţii lui Grigore, o zi de relaxare prin cântec şi poveste, prin glume şi vorbe cu haz, ce confirmă vechimea şi înţelepciunea lor în limba română. Un artist bine cunoscut pe plan naţional şi nu numai, cu dorința sinceră de comunicare cu lumea infinită a cunoaşterii din timp şi spaţiu, o activitate umană ce scoate la lumină tradiţiile prin mijloace de exprimare cu caracter specific.

Acasă la Stoiceni, artistul-moroşan şi-a prezentat cartea „Chipurile umilinţei”, scoasă la Editura „Lumea Credinţei”, Bucureşti, 2021, urmată de un recital - Grigore Leşe şi Formaţia „Cununa Transilvană”,dirijor prof. Ovidiu Barteş.

Clipe de neuitat în Ţara Lăpuşului, ce invocă grija pentru altarele străbune, un simbol al faptelor lor, oameni cu un calm zdrobitor ce emit judecăţi de valoare prin lectură, cercetare, scris, poezie, cântec şi meşteşuguri fel de fel şi relaţii speciale cu oamenii, închegând uşor un dialog cu înclinaţii afective.

Suntem deja invitaţi la Ediţia a II-a. Vom participa cu mare drag!

GDL