Pentru mine, profesorul, bibliograful și istoricul literar Săluc Horvat este un personaj de aproape, dar și unul de departe. Aproapele mi l-a dat destinul de a fi, mai nou, dimpreună la revista de cultură „Nord Literar,” al cărei fondator este. Cu intuiție întemeietoare, și-a luat aproape distinși intelectuali din Baia Mare, pentru a cuceri neprevăzutul. Și a reușit. Așa, unica revistă de cultură din istoria Maramureșului se apropie de două decenii de viață sub inspirata tenacitate a lui Săluc Horvat. Acesta este adevărul! Noi, cei din jurul dumisale, alcătuim fireasca arhitectură, cerută de editarea unei reviste literare cu rezonanță peste hotarele județului. În țară și străinătate. Din Franța, în America, din Israel, în Basarabia. Cum spuneam, el este și omul de departe. Când a început să-și contureze opera.
În urmă cu mai mulți ani, scriam despre vocația culturală a lui Săluc Horvat, apelând la metafora fântânilor. Reiau acele idei, deoarece nu mi-am schimbat părerea, ci, din contră, mi-am sporit-o. Ziceam, atunci, că într-o lume literară agitată, cu falși avocați ai valorii, cu o mediocritate agresivă, care are ambiția de a domina mari teritorii, spiritele alese, blagiene prin metafizica lor, ne salvează de la derută. Sunt semenii care nu trădează condiția de intelectual. Care sunt duruți de soarta culturii românești. Mă încumet să spun că unul dintre ei este și confratele Săluc Horvat. Din vasta, și pregnanta devoțiune pentru lumina literaturii, am decupat câteva izbânzi care-l recomandă ca un om cu vocația culturii. Știe care este cămașa de taină a cuvintelor și din ce fir este țesută. Este omul care întruchipează frumusețea ascunsă în zidirea unei opere remarcabile. Da, este vorba de muncă și priveghere! Așa și-a dovedit puterea de a stârni instituții de cultură și cărți cu întâietate. Este printre primii autori care introduce în planul de învățământ, pentru toate liceele de profil filologic, studiul biblioteconomiei. El fiind autorul unei cărți de referință în acest domeniu.
Cu o certă vocație de cercetător, a petrecut viața în preajma cărților, ca bibliotecar și director al Bibliotecii Universității de Nord din Baia Mare. A fost profesor în amfiteatru și la catedră. Sunt un martor cotidian, când foștii studenți și elevi îi aduc mulțumirile de ucenici, unui mentor. Dar Săluc Horvat este omul unei opere admirabile. Au spus-o cei mai pricepuți decât mine. S-a ocupat de operele lui Eminescu și Rebreanu, scriind cărți care au îmbogățit substanțial istoria literaturii române. Se numără printre cuceritorii unor teritorii prudente pentru mulți. Săluc Horvat s-a dovedit învingător. Nume sonore ale culturii românești au avut cuvinte de apreciere pentru reușitele cercetării lui. De pildă, despre „Dicționarul cronologic Eminescu”, profesorul Gheorghe Bulgăr scria că este un act de cultură, de pietate, de erudiție, indispensabil cercetătorilor și iubitorilor operei eminesciene.
Printre multe alte izbînzi, Săluc Horvat a mai demonstrat ascendența transilvăneană a strămoșilor lui Eminescu, originari din jurul Blajului. A mai propus o nouă exegeză a romanului ION, de Liviu Rebreanu, act temerar după mulți înaintași iluștri. Scrie fără complexe și despre cărțile autorilor contemporani. Recenziile din revistă stau mărturie. Despre opera lui au scris nume consacrate ale literaturii române. De la academicianul Mihai Cimpoi, la criticii și isoricii literari Ion Buzași, Constantin Cubleșan, Gheorghe Glodeanu, Marian Barbu, Cornel Munteanu și lista este lungă. Da, scriam cu ani în urmă că steaua lui, cu luciri intense, este valoarea autentică a patrimoniului nostru literar. Pe drumul descoperirii unor noi sensuri din opera multor scriitori români, Săluc Horvat, cum spuneam odinioară, a săpat în sens blagian, multe fântâni.
Da, sapă frate, sapă, sapă până ce vei da de apă! Și apa a țâșnit, s-a adunat în fântâni cu apă limpede. Așa îmi închipui opera lui Săluc Horvat. Astăzi, 23 iunie, apa din fântâna destinului are o muzică aparte. Este simfonia ivirii pe lume a istoricului literar, sufletul revistei „Nord Literar”, Săluc Horvat. Colegii de redacție, cititorii vă spunem: cu bine și cu sănătate, distinse coleg și prieten!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu