Ziua Drapelului nostru ROMÂNESC
Motto: Sub drapelul
românesc
Când îmi stave-ți roată,
Vii puteri vă oțelesc
Vrerea voastră toată
DRAPELUL
Drapelul e însemnul de neam și
sfânta țară,
De glorie străbună trăită-n
libertate,
De viață dată vamă de cei ce apărară
Moșia și credința cu tot și câte-s
toate.
Puterea el și-a pus-o în cele trei
culori
Ce fie-ne în viață însemne
însfințite,
A neamului și țării de-apururi mari
valori
În inimă și suflet adânc întipărite.
În ROȘU e onoare și jertfă
strămoșească,
Columne, monumente, troițe încinstite,
Îndoliate lacrimi ce-n gând să
preaslăvească
Viața dată vamă de toți cei
dinainte.
În GALBEN este câmpul cu roadă-mbelșugată
Unduitoare lanuri pe gura mea de
rai,
Pădurile pe dealuri și via îmbrumată
Pe care-a stat de-apururi piciorul
meu de plai.
ALBASTRU este cerul ce l-am dori
senin
Sub care crească-mi pruncii în umbră creștinească,
Cu
zile luminoase în veacuri care vin,
Ca țara și cu neamul mereu să
înflorească.
*
Drapelul este țara, și neamul meu și
glia,
Cu bune și cu rele, cu bucurii,
nevoi,
Cu ape cristaline, păduri și
ciocârlia,
Ce cântă imn de slavă de-apururi pentru
noi.
* *
În fală și-n mândrie să-mi fluture
drapelul
Cât liberi încă suntem, sub umbră de
ceresc,
Că el îmi e oriunde de-apururea însemnul
Ce-n fața lui cu ceilalți, mă-nchin
și mă smeresc.
Mircea Dorin Istrate
DRAPELUL
Nepoate, uită-te în zare
La cel drapel desfăşurat
Şi la culorile cu care
A fost în
timp, înnobilat.
Cel ROȘU-i sângele vărsat
De toţi vitejii ţării mele,
Ce-n bătălii au sângerat
Şi-acuma-s pulbere de stele.
Cel GALBEN l-am luat din lanul
Muncit cu greu de truditor,
De împăratul meu, ţăranul
Ce-a fost mereu la toţi dator.
ALBASTRU-i limpezitul cer
Şi marea unduindu-şi valul,
Tăria celor ce nu pier
C-aicea-i cuibul lor şi neamul.
Le pune-n suflet şi le poartă
Să te-ntăreşti când vine greul,
Să ştii că eşti român, şi-n soartă
Mereu ai ȚARA şi DRAPELUL.
Mircea Dorin Istrate
SUB FALDURI DE DRAPEL
Ce e drapelul? Mare cinste, fală
Şi ţara toată adunată roată
Pe lângă el, smerenie, sfială,
Şi vremi
bătrâne lungi de altădată.
E glorie eternă, împărată,
Însemn, putere, vise de mărire,
Trăire zilnicită-ndurerată,
Răboj de luptă, încă amintire.
În faldul lui e roşul cel de sânge,
E viaţa de erou ce fost-a scut,
E lacrima de mamă care plânge
Şi veşnica speranţă de-nceput.
În galben mi se coace snopul pâinii
Cu truda preamăritului ţăran,
Nădejdea ce şi-a pus-o-n roada mâinii,
În rugi la Domnul înălţate-n an.
Albastru-i însfinţita libertate
Ce-am înnoit-o veacuri rând la rând,
E setea ne-mplinită de dreptate
A bunului român, smerit şi blând.
În faldul său sunt toate adunate
Credinţa-n neam şi codrul cel de pâine,
Sfinţitul sânge, coşul cu bucate,
Trecutul preamărit şi ce-o fi mâine.
De-acuma-n mare cinste tu mi-l poartă
Să-ţi de-a putere când te-ncearcă greul,
Să ştii că eşti român şi ai în soartă
De-apururi neamu, ţara şi drapelul.
De-aceea-n el sunt toate adunate,
Credinţa-n neam şi codrul cel de pâine,
Sfinţitul sânge, coşul cu bucate,
Trecutul preamărit şi tot ce-i mâine.
Mircea Dorin Istrate
ÎNSEMNE SFINTE
STEAGUL e
simbolul bravului popor
Ce
înflăcărează inimi care vor
Fie-mi
laolaltă neamul cu-a lui toate,
Facă-n
faţa lumii măreţite fapte.
IMNU-I pentru
suflet cânt înălţător
Bun de
pus pe rană, leac vindecător,
El
îmbărbătează şi ne face bravi
Întărind
credinţa celor care-s slabi.
PORTUL e oglinda sufletului meu
Ce ne
leagă încă de strămoşi mereu,
Curcubeu,
lumină, fală, frumuseţe,
Bunătate-n
inimi, jale şi tristeţe.
*
STEAGUL,
IMNUL, PORTUL, sunt avere sfântă,
Fală,
vis, putere, toate ce încântă
Inima
română, sufletu-i curat,
Facă-l
din nimica scut de apărat.
Ele
întărească-mi veşnica credinţă
Că mereu
avea-vom sfânta biruinţă
De vom fi
în viaţă strâns uniţi, curaţi,
Într-un
gând şi faptă cum sunt bunii fraţi.
Le
purtaţi în suflet toate cele trei
Şi-n
urmaşi le puneţi fie-mi pui de lei,
Fără
ele-n lume suntem neştiuţi,
De le dăm
mărire, fi-vom neînfânţi.
Mircea Dorin Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu