Fuga de frumos
Dau umbra la o parte să-ți privesc condurii,
ce-ascund în tălpi picioarele fragile
și-n urme pe nisip din umerii căldurii,
zăresc dragostea rușinată, măi copile!
Fuga de frumos...
Fuga de frumos...
Pășesc pe scara vieții-acoperit de gânduri,
cu pulpe dezvelite până sus... la sâni...
să-nșirui o iubire pe mai multe rânduri,
pân ce n-ajung la casa de nebuni.
Da-n pajiștea uitării stă dorul în genunchi.
Pun și eu la uscat, pe sfoară, niște ploi,
dar latră câinii nopții peste trunchi
și-n zăpezi cu fulgi de ceară suntem noi.
În Omorâcea
Atâtea și-atâtea babe autiste,
își tot ridică sânii la bărbie.
Sub fuste mormăie ecouri alarmiste,
mai rău precum deochiul în chilie.
Cu vise albe-n gânduri zăpezite,
astupă-n grijă riduri efemere
și cu idei năstrujnice, mototolite,
se iau la-ntrecere cu tinere lichele.
Se-oprește ceru-ncet deasupra mării
și în oglinda ei își face crucea.
Se instalează peste tot semnul mirării,
iar mândrele se scurg în... Omorâcea.
Pe culmi...
De vom ajunge-n culmile răbdării,
plimbând desculți iubirea sub escortă,
vom deveni-un firav semn al mirării,
... hambare mari... făr’ de recoltă.
Și de vom căra vise-n buzunare,
tremur de adiere și soldați de ger,
în tălpi o liniște săracă va apare,
un frig născut dintr-un ecou stingher.
Ne vom împiedica în ochiul iernii
și reci vom fi ca ploaia ne atinsă,
iar cocârjați ca semnul întrebării,
vom coboarâ în valea necuprinsă.
Și ne vor colinda atunci nămeții,
în liniște de cer și somn de înger,
iar în ninsoarea lor... profeții,
ne-or altoi cu toiagul de sânger.
La cules
Fericirea adormise,
cu o parte din durere.
Lacrimi în căușul palmei,
zac într-o îngenunchere.
Pe tălpi, liniștea săracă,
se-mpiedică de-adevăr.
Gândul frânt de promoroacă,
zburdă-n cântul de cocor.
Oameni la cules zăpadă,
prin nămeții calzi se scurg
și-n ochi de cer vor să vadă,
un sân mândru, dat în pârg.
Liniștea săracă
În tot atâtea lacrimi, amândoi,
purtând pe tălpi o liniște săracă
și-n cingători cu aprige nevoi,
zilele curate, rupte să desfacă.
S-a legănat ușor, încet, tăcerea.
Pe glezne ard triste visări,
iar cu zăpada ruptă-n coate,
ne tot jucăm printre chemări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu