Acţiuni de politică externă în forţă

 

Evenimentele unei singure zile: Iohannis s-a întâlnit cu secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, premierul Nicolae Ciucă face o vizită oficială în Republica Moldova, preşedintele Senatului, Florin Cîţu, a avut o întâlnire cu ambasadorul Germaniei, în timp ce ambasadorul Rusiei era convocat la Ministerul de Externe al României, iar şeful Statului Major al Apărării avea o întâlnire cu  Comandantul Suprem al Forţelor Aliate în Europa.  Asta ne arată că se intră într-o criză militară fără precedent în secolul 21.

Rusia are propria agendă. Printre altele, ca să pună gaz pe foc, recomandă personalului diplomatic neesenţial să părăsească Ucraina. Tot Rusia spune că Occidentul nu înţelege.

Mai departe: secretarul de stat Antony Blinken acuză China că încearcă să devină principala putere militară din lume. Sunt doar o mică parte din evenimentele care se derulează cu o viteză ameţitoare pe întregul spaţiu euro-atlantic. Vine războiul? Marile puteri îşi arată doar muşchii? Nu este cu totul deplasat să se afirme că se prefigurează o nouă ordine mondială. Pandemia nu a fost decât un preludiu.

După cum bine se ştie opinia publică din România nu acorda prea multă atenţie politicii externe.  Până la pandemie, erau gustate de public doar ştirile senzaţionale despre politicieni mai pitoreşti gen Silvio Berlusconi,  Nicolas Sarkozy, Donald Trump etc.

Românii dădeau mare atenţie avertismentelor unor instituţii europene şi americane la adresa partidelor care voiau să-şi subordoneze justiţia. Drept pentru care Mecanismul de Cooperare şi Verificare a menţinut România înafara Spaţiului Schengen.

Până de curând PSD era calul de bătaie când venea vorba despre corupţia din România.  Situaţia s-a rezolvat oarecum de la sine odată cu instalarea unui guvern de dreapta, dar şi datorită crizei sanitare care a mutat atenţia asupra restricţiilor, vaccinurilor, măsurilor de susţinere a economiei.

România pare să fie nu doar în centrul crizei militare şi de securitate. Indiscutabil România are în faţă probleme care în alte ţări par să fi fost rezolvate.

Înainte de ieşirea din pandemie apar probleme specifice doar României. Criza unui război iminent în Ucraina, liberalizarea preţurilor la energie, anunţata criză alimentară, inflaţia anunţată de Banca Naţională încă sunt folosite la potenţialul maxim de partidele de opoziţie.

Ce partide de opoziţie avem? AUR şi mai nou USR. Criza militară este un subiect sensibil. Nici AUR şi nici USR încă nu au curajul să aibă o poziţie proprie, alta decât cea oficială.  Este uşor să postezi în apărător a drepturilor şi libertăţilor, să fii împotriva purtării măştii, împotriva vaccinurilor anti-covid, dar nu împotriva măsurilor de securitate luate de conducerea ţării.

O nouă escaladare a conflictului internaţional militaro-diplomatic va avea repercusiuni majore în politica internă a României.

O vreme este posibil să mai ţină genul de acţiuni politice practicate cu succes la public de AUR, dar din momentul în care armele vor lua locul negocierilor diplomatice nu se mai face politică în glumă. Aşa cum face nu doar AUR, ci şi o bună parte din politicienii PNL şi PSD.

„Resetarea” de care se vorbeşte de vreo doi ani încoace nu va mai fi produce din cauza pandemiei, ci din cauza războiului care bate la porţile Europei.

Este posibil să exagerăm pomenind despre război, dar atunci la ce bun aceste mişcări de trupe şi armament?

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş