Cine va trăi mai mult?!

 

Se aud din ce în ce mai des :”Lumea nu mai citește”! 

 Este o alarmă, ca și cum ai zice :”Nu doresc să fiu civilizat, adică să fac baie să mă spăl pe dinți etc.” Este un lucru grav  și aici nu-i vorba de cizmele Regelui Filip al II-lea, căruia i s-au adus cizmele pe care le-a încălțat și le-a dat jos din picioare  când s-au rupt, în rest că dormea, că era treaz, el nu și-a dat cizmele jos din picioare.,.

    Sigur că acum nu suntem toți nici regi, nici Filip, dar totuși ca să citești trebuie  să fie o ofertă.

    Vedeți de aici vine frâna. În acest areal al țării  și până în 1989 am avut publicații ca : Scânteia pionerului, Cutezătorii, Tehnium, Știință și tehnică, Albina, Calendarul agricol, Scânteia tineretului,  Sportul, Informația sporturilor, Revista de pedagogie, Învățământul profesional și tehnic, Revista de matematică și  fizică, Revista de chimie, Cinema, Urzica, Uniunea Sovietică etc.

    Astea cum am zice de la centru erau publicate. Aici la noi erau până în anul 89 : Pentru socialism, Socialismul poporului, Graiul Maramureșului, Glasul Maramureșului, Clipa, Informația Maramureșului, Archeus, Caietele Măiastra, Millenium, Gazeta de Maramureș, Maramureșul istoric, Familia Română, Ziua de Nord-Vest, Marmația literară, Piața de Maramureș, Mărturii Maramureșene, Nord Literar, Spinul-revistă a Clubului epigramiștilor.

    Menționez revistele patriotice scoase de editura ”Gutinul” cu dl. Achim Valeriu și prof, Micu din Cicârlău și  ”România” revistă la 120 pagini scoasă de Nicu Remețean. Nu trec mai departe înainte de a-mi cere scuze pentru cele ne-enumerate.

    La liceul nr. 2, profesoara Cotuțiu Stanca nu trecea la un autor nou de studiat dacă elevul nu avea la el volumul autorului respectiv, dar citit.

    Astfel orele domniei sale erau  transformate în  seminarii, sau chiar interpelări, susținute de un grup sau altul din clasă.

    Deci  toate aceste volume de informații  și metode pedagogice au dispărut, deoarece ziarele libere au dispărut și ele  și ce a rămas sprijină puterea.

    Nu se acceptă  nici un articol critic adus puterii. Mulți știu de ce, dar nu fiecare ziarist dorește să fie un FAUST. Să sperăm că unii își vor mai aduce aminte  de cizmele lui Romulus Filip și își vor spăla  măcar sufletul, dacă 5 metrii pătrați de piele sunt așa de greu de întreținut.

  

 Cu speranță și răbdare,

 Toma G. Rocneanu