Hainele omului politic

 

                                                                                                 de Gheorghe Pârja

Mai zilele trecute, citind presa care foșnește, am întâlnit un articol semnat de profesorul Radu Carp despre eleganța în politică. Deși nu sunt rude, am făcut legătura cu Mircea Carp, care, la postul de radio „Europa liberă”, a lansat expresia de neuitat: s-auzim numai de bine! Domnul Mircea Carp a fost de mai multe ori în Maramureș. Cu un prilej, când a fost însoțit de bunul său prieten Adrian Marino, eseistul care i-a lansat cartea „Vocea Americii în România”, am avut norocul unui dialog mai așezat. Domnul Mircea Carp, în aceste zile, a împlinit 99 de ani. Dar să revin la hainele omului politic, croite de profesorul Carp, despre care se vorbește mai puțin, dar sunt privite cu mare atenție. Fiecare dintre noi avem păreri despre felul cum arată un politician. Când se îmbină armonios, fără ostentație, distincția interioară, adică felul de a gândi și a vorbi, cu felul în care se îmbracă, avem un profil agreabil de politician.

Dar un politician de succes trebuie să aibă în spate un partid care să-i asigure sprijinul. Un politician trebuie să inspire încredere, să fie convingător în relația cu oamenii care l-au ales. Din păcate sunt politicieni care își încheie mandatul și nu-i cunoaște nimeni. Ceea ce este extrem de trist într-o democrație. Politica este nu doar o profesie, ci și o vocație. Profesia presupune implicare, vocația trebuie să demonstreze calități de lider. Profesorul Carp socotește charisma calitatea cea mai de preț a unui politician, însușire pe care o poți avea din naștere, sau pe care o poți dobândi prin exercițiu. Mai rar am constatat o asemenea preocupare la aleșii și numiții noștri. Modelul lui Demostene nu prea este luat în seamă. Marele orator al antichității a fost un bâlbâit. Cum avea, însă, ambiția să devină un om cunoscut în cetate, a recurs la acele exerciții de declamație, cu pietre în gură, pe malul mării. Și a reușit. Am aflat că și toga lui Demostene era deosebită de a celorlalți oameni din polis.

Charisma înseamnă putere de convingere prin discurs, iar eleganța poate fi un folositor element complementar. Unii politicieni îmbracă haine dichisite pentru a capta atenția alegătorilor. Sunt prezenți în locuri publice, doar în campania electorală, urmăresc un meci de fotbal și beau bere cu susținătorii. Încolo, cuvinte fără relevanță, fără idei, fără program. Eleganța devine înșelătoare, nefirească, personajele de pe scenă crezând că suntem atrași de ceea ce nu avem. Uită un lucru simplu, că oamenii cărora le cer sprijinul la urne nu preferă scorburile, ci lemnul întreg. Sună a gol!, zice poporul alegător. Se mai înșală și Măria Sa Poporul. Dar politicianul trebuie să știe, și asta o face, că politica este un joc pentru putere. Omul politic trebuie să arate în orice moment că el deține puterea. Unii socotesc acel atribut un orgoliu, o înfumurare. Dar nu este așa.

Ziceam înainte că politica este o vocație. Gesturile exterioare fac parte din taina actorului, care își joacă rolul asumat. Când politicianul joacă teatru, se vede și este împins în culise. Dar deținerea puterii, arătată pe față, nu este o greșeală, ci o calitate în politică. Dacă se convertește în fapte. Profesorul contura două stări, aparent paradoxale, aflate în așteptarea alegătorilor: pe de o parte să fie modești și să își arate această calitate, dar să demonstreze, cu fermitate, că sunt stăpâni pe putere. Greu, pentru mulți politicieni, să înțeleagă că li se cer aceste stări contrare. Nu de puține ori ele au căutare pe piața alegătorilor.

V-ați aștepta să dau nume de reprezentanți ai puterii, de la noi, care știu să îmbrace haine adecvate pentru această demnitate pe care o poartă. Dar și numele altora, pe care îmbrăcămintea puterii stă ca pe o ciuhă în lanul de grâu. Găsim și regăsim în toate partidele politicieni și de un fel și de altul. Depinde în ce proporție sunt răspândiți în fiecare formațiune. Deci, cred că eleganța nu este cea mai importantă calitate în politică. Dar recuzita nu este lipsită de importanță pentru configurarea portretului de politician. Casa de mode nu inspiră proiecte de țară, dar sugerează aparențe, în măsura în care ima­ginea, adică cum ești îmbrăcat, contează în ochii privitorilor. Cred că în politică, vorba de pe la noi, că haina îl face pe om nu este suficientă. Hainele sunt fierte de vreme, se învechesc, ideile se pot transforma în lucruri folositoare.

Și, totuși, domnilor oameni politici, vedeți ce costum vă puneți la întâlnirea cu alegătorii!