joi, 3 februarie 2022

Poziţia geo-politică a României poate deveni un avantaj

 

                                                                                               de Dumitru Păcuraru

Războiul bate la uşă, dar foarte discret, ca un hoţ care vrea să afle dacă este cineva acasă. Rusia, ne place sau nu, este o mare putere militară şi din când în când cere să i se recunoască statutul de forţă egală cu cealaltă mare putere militară de peste ocean.

După dezmembrarea Uniunii Sovietice şi desfiinţarea Tratatului de la Varşovia, raportul de forţe părea să încline în favoarea NATO.

Ţări din sfera de influenţă a fostului URSS şi-au reluat parcursul european întrerupt după 1945, fiind cooptate în structurile euro-atlantice NATO şi UE. Blocul socialist, URSS, a pierdut competiţia cu lumea liberă, însă nu definitiv. După 30 de ani Federaţia Rusă, profitând de criza energetică, revine în forţă bătând la porţile Europei, aşa cum a făcut de multe ori de-a lungul istoriei.

Ucraina, una dintre cele mai fragile ţări din estul european, este folosită ca momeală în dublu sens. Pe de o parte Rusia acuză Statele Unite că vor să extindă NATO în Ucraina, pe de altă parte SUA acuză Rusia că vrea să ocupe prin forţă Ucraina.

Adevărul este undeva pe la mijloc. Cum spunea un mare înţelept, armele nu sunt bune de nimic dacă nu sunt folosite. Pe de altă parte, armele, teama de arme, menţin pacea. România devine piesă împortantă în disputa deocamdată diplomatică dintre cele două mari puteri militare datorită poziţiei sal geo-politică. Suntem la porţile unui imperiu şi totodată la marginea altui imperiu.

Cum vom juca din punct de vedere poltic şi economic poziţia noastră? Zilele trecute, Ungaria aflată geografic în aceeaşi poziţie, a început demersurile diplomatice cu Rusia. Premierul Viktor Orban a făcut o vizită fulger la Moskova. Ce va fi discutat cu Vladimir Putin?

România procedează altfel. Preşedintele Klaus Iohannis a anunţat că România va achiţiona avioane F-16.

În acelaşi timp, România a cerut deplasarea unui efectiv militar NATO. O mie de militari vor sosi în România în aceste zile. Nu este un număr impresionant, sosirea lor având un rol defensiv, de intimidare.

Întâmplarea face ca în aceste zile să se împlinească un număr rotund de ani, 15 bătuţi pe muchie, de la intrarea României în Uniunea Europeană. Parlamentul nu a pierdut prilejul de a marca evenimentul printr-o şedinţă festivă. Prin urmare, românii au avut parte de discursuri optimiste din partea reprezentanţilor grupurilor parlamentare.

Trebuie să recunoaştem că discursurile pro-UE, ca şi cel pro-NATO, încă impresionează. Nu la partea discursivă este deficitară România. Ceea ce ne dezavantajează sunt cifrele. După 15 ani suntem încă în poziţia rudei sărace, stăm la coadă, deseori cu mâna întinsă. Nu am fost acceptaţi în Spaţiul Schengen. Nu am introdus moneda euro. Datorită modului în care s-a negociat aderarea, subvenţiile de stat pentru agricultură sunt mult sub nivelul subvenţiilor din restul ţărilor cu care trebuie să concureze produsele româneşti.

România este mai mult o piaţă de desfacere pentru produsele străine decât un partener egal.

În ciuda nereuşitelor, nu se pot contesta avantajele. România a făcut paşi importanţi din toate punctele de vedere, dar parcursul putea fi mult mai bun. Vina, desigur, cade asupra clasei politice. Un punct vulnerabil rămâne reforma justiţiei. Evaziunea, corupţia, rămân pete negre, probleme ce par insurmontabile. Rămâne în sarcina viitoarelor generaţii politice depăşirea acestor piedici în calea progresului social, a prosperităţii economice.

Cum va arăta viitoarea clasă politică? Judecând după situaţia educaţiei, a învăţământului, nu sunt motive de optimism excesiv. Poate că în viitorul nu prea îndepărtat, poziţia geo-strategică a României va deveni unul dintre marile avantaje din toate punctele de vedere.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu