Bășcălia omoară România!

 

Trăim epoca umorului involuntar. Adică a umorului făcut fără voie, neintenționat. E adesea naiv, fără să cadă în bășcălie. Dar el nu mai este întâmplător, ca pe vremea lui Caragiale, care a făcut din el celebrele lui comedii. Azi, datorită internetului și televiziunilor, a devenit masiv, la toate nivelurile și în toate direcțiile, a invadat viața, societatea, politica, învățământul, cultura, totul. Cantitatea uriașă de umor involuntar este un semn de alienare generală, cade adesea în prostie, iar suprema prostie, fiindcă are consecințe nefaste, este bășcălia. Bășcălia este moartea umorului sănătos. Se produce atâta cantitate de umor cotidian încât nu mai este nevoie de comediografi, fiecare individ este un artist sui-generis, care generează un asemenea umor gratuit, întâmplător, de-a valma.

Din fericire, umorul involuntar este inofensiv, nu face nici un rău, cum face bășcălia, care este arma corupților, a celor fără nici un respect pentru repere morale. În țara în care 93, 5% din populație nu mai cumpără nici măcar o carte pe an (conform Eurostat), nu este greu să se producă un astfel de surogat comic. Semianalfabeții cu internet sunt autorii de bază ai acestui umor inclasificabil, care nu mai poate fi considerat involuntar atunci când el se instalează la putere, când un președinte dă lecții de climă și spune că „iarna nu-i ca vara” (Băsescu), când un prim-ministru este definit de propriul președinte care l-a numit „ouăle lui Adrian Năstase sunt de găină” (Iliescu), dovadă că el a continuat cu îndârjire activistă planul politic în termenii „O să continuăm lupta împotriva anti-corupției” (Iliescu, autorul altei perle „iluzie falsă”), și s-a ținut de cuvânt, fiindcă țara este stăpânită de corupție, ajungând la supreme performanțe de faliment, mai ales în agricultură, unde oaia nu-i ca Daea, ministrul agriculturii, pentru care „noaptea nu este zi”, iar „oaia e o statuie vie”, fiindcă „lângă oaie găsești o frunză, lângă frunză nu poți să găsești o oaie”. Acest vizionar al salvării oilor națiunii, spune răspicat „eu am ochi în frunte, nu în ceafă”, fiind convins, precum logica lui de fier, că „produsele alimentare din România sunt la fel ca cele din Occident, care sunt total diferite de acestea”. Am ajuns tot la vorba lui: „Au dat în Daea până a zbierat oaia”!

Citate din acești eroi ai falimentării se găsesc cu duiumul, orice comediograf estre învins, nu mai trebuie să inventeze nimic, e suficient să citească doar titlurile știrilor! Și tot acest spectacol jalnic este acum aclamat de un președinte care a făcut minunea să ucidă democrația, motorul ei, adică să anuleze opoziția, unind PSD cu PNL! Trăim o degradare istorică, dovadă că umoriștii adevărați au dispărut și au fost înlocuiți cu amatori de la iUmor, când triumfă umorul de groapă, ca în „Las Fierbinți”, când umorul acid al lui Dinescu a dispărut și i-a luat locul umorul unui gândac de bucătărie, când analistul pendulator Cristoiu nu mai apare la Antena 3, de unde a câștigat peste 500 de mii de euro (cum declară Gâdea), a fost înlocuit de Baba Vanga, care „lovește cu o nouă profeție”, așa cum declară apocalipticii acestui post al panicării, care se scaldă în „sfârșitul lumii”, când trăim aberațiile fără limită ale pandemicilor Arafat, Rafila, Cîțu, Ciolacu, Orban, Ciucă etc., care au cauzat moartea a mii de oameni nevinovați, îndemnându-i orbește să facă un Vaccin care s-a dovedit pentru unii fatal.

Nu au recunoscut crimele morale. Și nimeni nu i-a sancționat. Acum se pregătesc de o nouă versiune pandemică, un nou pretext de îndobitocit masele, iar pentru un președinte suro-mut, care nu vorbește și nu aude glasul poporului, un prilej de a vizita din nou piramidele, poate rămâne pe acolo și se îmbălsămează.

Așa și cu bășcălia. Ea nu mai este sancționată de nimeni. Academia doarme. Uniunile de creație și-au pierdut Spiritul Critic, nu mai au de mult un rol de îndreptar educativ, de călăuză. Însăși presa cultivă în draci acest umor suburban, adică blasfemia, bălăcăreala, hlizeala, hâhâiala. De ce? Fiindcă au devenit rațiunea de a fi a nației.

Apropo de națiune, exista o emisiune bună, la Prima TV, „Starea nației”, realizată de Dragoș Pătraru, care avea statură, era cred singura voce de atitudine, care analiza starea națiunii cu luciditate, care producea o invectivă curată, unică. El picura mereu umor, dar tonul general era de justițiar, de judecător fără perdea al celor care ne conduc. Și ce s-a întâmplat? Sigur, șefii luați în tăbarcă, precum Cîțu, Ciolacu sau Ciucă, s-au sesizat, domnule, trebuie să-i închidem gura, nebunului, că ne pisează ca pe boabele de cafea în chisăliță. Conducerea lașă a postului l-a eliminat pe Pătraru, dar emisiunea nu a oprit-o, să nu se comenteze că la noi e cenzură! Și ce-a făcut, a transformat o emisiune de umor politic, de pamflet de calitate, într-o emisiune de bășcălie. Emisiunea păstrează schema anterioară, aceleași rubrici, dar moderator nu mai e Pătraru, e fosta lui colaboratoare, Ștefania Cîrcu, care juca anumite scheciuri, o actriță amatoare. Și acum ea face „starea nației”, ea analizează ce se întâmplă pe scena politică, dar totul pe un fond de bășcălie.

Este cel mai flagrant caz despre ce se întâmplă când umorul de calitate este înlocuit cu bășcălia. Ne-am săturat de bășcălie, peste tot numai bășcălie. Ea convine, fiindcă este inofensivă. Dar emisiunile lui Pătraru nu erau inofensive, scoteau scântei. Dovadă că el a fost trimis în „vacanță” (de două luni?!). Călăii națiunii erau judecați la bani mărunți. Toate erorile lor de gândire și limbaj erau sancționate de Pătraru cu un umor superior. Un astfel de umor nu anulează invectiva, dimpotrivă, o potențează, o face și mai acidă. România avea nevoie de o asemenea emisiune. Aveam nevoie de un glas care să sancționeze prostia, corupția, jaful, bătaia de joc față de oameni. Și mereu Pătraru era cu fața spre popor, el se identifica cu un modest reprezentant al poporului român. Era, de fapt, un protestatar, care voia dreptate. Eu am scris despre această emisiune în volumul STAREA NAȚIUNII și am arătat de ce era necesară.

Pătraru vâna mai ales lipsa de logică a guvernanților, agramatismul lor. Ceea ce trebuie să facă Academia sau alte foruri, făcea el. Era un fel de sinucidere, cum a observat chiar el o dată. Ceea ce s-a și întâmplat. Acum bășcălia nu mai are efect. Luați un caz la întâmplare, oricât de grav, și veți vedea că dacă este tratat în bășcălie, efectul se anulează. Ce face și tânăra Cîrcu acum la „Starea nației” este așa ceva, nu mai convinge.

Și cine să sancționeze prostia? Ba prostia duce la alte nenorociri. Cum este ceea ce se întâmplă în lanț la ministerul educației, care este cheia în balanța democrației, a națiunii. S-a ajuns până acolo încât un ministru al educației, așa-zisul Panglică, a cerut să nu mai fie sancționat plagiatul, să se termine cu vânătoarea de ghilimele, să se scotă „ghilimetele” din scriere, la fel și prepoziția „pe”, fiindcă „nu ne-o fi mai e” de nici un folos! Cred că vă mai aduceți aminte de episodul „care / pe care”. Așa cum prostia a dus și la alte aberații, precum să se instituie o lege care să-i grațieze pe criminali și alta care să permită hoția, să se legalizeze corupția!!

NU era nevoie de o voce autoritară care să tragă semnalul de alarmă, evident, la un post cu audiență și la o oră accesibilă?

Și așa s-a ajuns la extrema cealaltă, adică aberațiile au devenit literă de lege, sunt luate în serios, fiindcă, la un popor cu 93, 5 % semianalfabeți, nu mai există cine să recepteze aberațiile cu umor. Umorul sănătos le-ar sancționa. Dar bășcălia nu poate fi sancționată. Ea este ca o ghilotină pe identitatea țării. Cantitatea de umor involuntar de pe piață ne arată că românii și-au pierdut simțul umorului. Asta înseamnă că România și-a pierdut identitatea, fiindcă umorul sănătos i-a fost întotdeauna tovarăș, s-a dovedit vindecător, adică a îndreptat mereu moravurile rele, cum spuneau clasicii.

Grid Modorcea