Într-o oarecare măsură setupul economic actual este unul similar pattern-ului din anii 70-80. Situaţia economică a SUA este oarecum similară celei de atunci. Pentru a-şi păstra avantajele în Războiul Rece, SUA a fost nevoită să sponsorizeze globalizarea începută în anii 60. Aşa au apărut vedetele economice ale acelor vremuri(Japonia, de exemplu). Prin 1985 însă deficitul de cont curent al SUA atinge recordul de 3.3% din PIB. Iar asta, alături de alţi factori majori, necesita o ajustare urgentă. Aşa a apărut Acordul Plaza care a constat în devalorizarea ordonată a dolarului pentru a permite revenirea competitivităţii economiei de bază a SUA. Acel acord a consimţit intrarea Japoniei în rândul marilor economii ale lumii, dar preţul a fost plătit cu aşa-numitul „deceniu pierdut”, din care Japonia n-a ieşit nici azi.
Panta descendentă a deficitului de cont curent a
SUA, pe care o vedeţi din 1990 până în 2006 – moment în care se atinge recordul
de aproape 6% din PIB – reprezintă preţul plătit pentru subvenţionarea
globalizării pe model american(Davos-WEF). Ajustarea pe care-am avut-o ca efect
al crizei din 2008 a ajutat reducerea deficitului de cont curent la 2.6% în
2009 şi, până în 2017, la 1.9% din PIB.
Doar că acea criză a fost una care nu a fost
rezolvată ortodox, prin mecanisme sănătoase, ci printr-o răsturnare a căruţei
cu bani în mijlocul curţii, consfinţind un imaginar model economic bazat pe o
masă monetară infinită, care să inunde pieţele oricând ar fi nevoie. Practic,
din 90 până în prezent am avut un model expansionist bazat pe un export ieftin
de dolari din care-au profitat economiile lumii aderente la modelul globalist
dolaro-centric. Însă treaba asta nu merge la infinit.
Ce-a fost Pandemia? O încercare de reajustare a
bazelor economice mondiale printr-o mişcare calculată. Pentru noi, cei de rând,
a fost un întreg circ, însă la vârf a fost o mişcare perfect sincronizată la
care au pus umărul toate economiile lumii. Motivul e mai simplu decât vă puteţi
imagina: într-o purificare economică – extrem de necesară în prezent – n-ar fi
existat câştigători, ci numai perdanţi. Asta nu are curaj să spună niciun
politician. Şi de aceea s-a intrat în scenarii demente: restricţii care-au
făcut praf sănătatea mentală a oamenilor, stoparea tratamentelor pentru
bolnavii cronici – care-a adus un număr imens de victime nevinovate – sau farsa
vaccinurilor care-a creat grave probleme de sănătate publică. Nimeni n-a
crâcnit în ceea ce priveşte mega-blatul făcut de mai marii momentului.
Însă experimentul a eşuat, semnalându-ne că e cam
fiecare pe barba proprie. De-aceea ruşii s-au aruncat pentru a-şi face ordine
în gospodărie prin pedepsirea copilului golan Ucraina. O criză care-a creat un
nou model gândit de SUA, anume o reîntronare a Războiului Rece, prin
solidarizarea economiilor SUA din Europa şi de aiurea. SUA, prin intermediul
Regatului Unit, a băgat băţul prin gard, obligând practic Rusia să atace Ucraina
întrucât asta, dincolo de nebunie, ar fi rezultat şi într-o reechilibrare a
deficitului de cont curent al SUA. Şi, în acelaşi mod, SUA incită Taiwanul să
supere China din dorinţa de a sufoca ţara de a Răsărit într-un război de uzură.
Care-i însă miza?
O înfrângere a Rusiei ar însemna împărţirea fostului
imperiu în mai multe state independene care-ar sfârşi cu jefuirea de facto a
resurselor rămase nimănui. Cam ceea ce au făcut cu „democratizarea” în Estul
Europei. Acelaşi lucru s-ar întâmpla şi prin pierderea confruntării dintre
China şi Taiwan. „Democraţii vestici” ar instrumenta aproape instantaneu
mişcări etnice separatiste care-ar sfâşia China şi ar distruge absolut toată
bunăstarea de acolo. Este modelul care-a surâs aproape instantaneu SUA. Acum
americanii se cred în poziţia lor din 1990, uitând însă un amănunt esenţial: în
1990 SUA chiar era cea mai puternică economie a lumii!
Acum lucrurile arată radical diferit. Orice reformă
iniţiată în SUA devine inutilă. Lupta împotriva inflaţiei va produce o inflaţie
şi mai mare. Iar oricare dintre accidentele războaielor în desfăşurare riscă să
detoneze definitiv averea conspiratorului american.
Ceea ce mi se pare totuşi ciudat este faptul că
mişcările de pre-ajustare economică au început, în ciuda situaţiei geopolitice
complexe. Capitalurile zboară dinspre periferie spre centru pentru a se proteja
de riscuri, ceea ce crează premisele unor probleme fără precedent în
economiile-sclav sau în cele care şi-au bazat modelul economic pe împrumuturi
masive care să le susţină exporturile la fel de masive.
Însă schimbarea de direcţie a fluxurilor financiare,
deteriorarea lanţurilor logistice şi întreaga dezordine creată pare a avea o
soluţie, un plan de acţiune care urmează să fie pus în aplicare. Iar acest plan
care poate fi? E un fel de cacealma în care toată lumea de la masă se bazează
pe „mâna bună” a regelui.
A spus cineva digitalizare?
Oups, iată cum iese iepurele din joben. Care-i
treaba cu digitalizarea? Din nou trebuie să ne întoarcem la istorie. Ce s-a
întâmplat în anii 70-80? SUA conştientizase că nu-şi mai poate baza economia pe
petrol întrucât tocmai atinsese vârful de producţie, urmând ca întreaga zonă a
hidrocarburilor să cadă. Ca în orice economie stagnantă se strânseseră o groază
de domenii toxice care, pur şi simplu, nu mai funcţionau. Ajustarea a fost una
dură, care-a sacrificat toate aceste domenii: ceva de genul „ceea ce merge
merge, ceea ce nu merge trebuie omorât”. Simplu, nu-i aşa?
Ca şi atunci proiecţia vizează omorârea domeniilor
care nu merg. Însă, spre deosebire de atunci, acum la cârma SUA se află idioţii
care-şi propun să îngroape economia bazată pe hidrocarburi, dar nu
externalizând-o, ci statutând obligaţia tuturor ţărilor să se alinieze „luminii
de la apus”. Asta pentru a putea menţine o poziţie de leadership a SUA şi
pentru a nu exista parteneri indiscplinaţi care să profite de avantajul lor
economic bazat pe hidrocarburile din ogradă. Şi totuşi, chiar şi aşa, care-i
zona tractor a noii economii?
V-am spus că la comanda SUA se află idioţii şi de
aceea modelul găsit este acelaşi cu cel al anilor 80, anume IT-ul care-ar veni
cu impulsul digitalizării totale. Asta ar eroda definitiv un număr de cel puţin
20% din locurile de muncă, locuri de muncă pe care nu le vom mai vedea
niciodată. Teoretic estimarea se bazează pe „creşterea exagerată a nivelului de
trai”, care-a făcut să se ajungă la o criză a locurilor de muncă. Sună
interesant, nu-i aşa? Tocmai ce-a fost descoperit panaceul.
Doar că nu trebuie să credem că mai există vreo
lumină pe lumea asta. Indiferent care-i poziţia faţă de SUA, ţările lumii chiar
cred în „minunea digitalizării”. De aceea Rusia e disperată să-şi realizeze
propriul ecosistem digital, în timp ce China întăreşte teroarea executată faţă
de cetăţeni, teroare care va sfârşi cu chiparea întregii populaţii.
Soluţia însă nu e înaintarea într-o zonă extrem de
nesigură şi absolut limitată ca vector de dezvoltare. După cum bine constataţi,
marile victorii ale zonei IT sunt platformele oferind servicii pe modelul
mainframe-urilor anilor 70-80. Chestiunea care trebuie înţeleasă este că pe acea
vreme tehnologiile erau în stadiu incipient, acum cunoscând deja maturitatea.
Iar ceea ce acum e centralizat, treptat se va descentraliza ca efect al
„inflaţiei de putere de calcul la purtător”. Dacă va exista o digitalizare,
aceasta va fi una haotică, descentralizată, cu efect marginal asupra modelului
economic.
Nu mai insist cu demonstraţiile. Doar spun că, din
punctul meu de vedere, criza care urmează a fi una absolut aberantă, generată
de lipsa unei soluţii sua de căutare a salvării în false soluţii. Va fi o criză
absolut dezorganizată, în care interesele diametral opuse vor concura la un
haos şi mai mare, formând un vârtej care va scufunda şi mai mult economia
mondială deoarece toate teoriile care păreau a funcţiona îşi vor dovedi
disfuncţionalitatea într-un mod tragic pentru cei mai mulţi. Picajul va fi dat
de imposibilitatea salvarii modelului ultraliberal. De câştigat nu va câştiga
nimeni. Vor (vom) pierde toţi deoarece din iluzie nu are nimeni ce câştiga. Iar
de trăit, în ultima vreme, s-a trăit doar pe bază de iluzii.
Autor:
Dan Diaconu
Sursa:
https://trenduri.blogspot.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu