În ciuda furtunii violente și a ploii torențiale, pelerinii creștin-ortodocși nu s-au înspăimântat și au stat la Mănăstirea Nicula, la Prohodul Maicii Domnului, priveghind, pe coate și genunchi, toată noaptea la Icoana Făcătoare de Minuni a Fecioarei Maria. Credința lor a fost mai puternică decât vitregia vremii și a vremurilor. În ciuda terorii mesajelor Ro-Alert, transmise de ISU la ordinul lui Raed Arafat, pelerinii nu au părăsit-o pe Măicuța Sfântă în noaptea adormirii sale și urcarea la ceruri. Are dreptate, atunci când spune Dan Puric, că ”babele” creștine sunt parte a ființei poporului român, care mențin tradiția, duhovnicia, trăinicia și credința creștină. Pelerinii români vin la cea mai cunoscută și cea mai veche reprezentare a Preasfintei Fecioare Maria, pe teritoriul românesc, care este cinstită cu mare evlavie de peste trei veacuri: este Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, cea făcătoare de minuni, de la Mănăstirea Nicula din județul Cluj. Pictată după rânduiala erminiei bizantine, este o imagine de tip Hodighitria (cea care arată calea): Maica Domnului Îl ţine pe Prunc pe braţul stâng, întinzându-şi mâna liberă către El, iar micul Iisus face gestul de binecuvântare, având în cealaltă mână un pergament. Icoana a fost pictată de preotul ortodox Luca din Iclod în anul 1681 și avea să plângă timp de 26 de zile, ca o prevestire a tristelor evenimente ale uniației.Tradiția pelerinajului de la Mănăstirea Nicula este seculară. Această tradiție a reînviat, paradoxal, în perioada anilor 1980, în plin comunism și a atins apogeul după revoluția din decembrie 1989, când aici veneau peste 300000 de pelerini din toată țara. Mitropolitul de veșnică pomenire, Bartolomeu Anania, a reușit să redea din nou strălucire acestui pelerinaj unic în ortodoxia românească, iar starețul de atunci, Dumitru Cobzaru – un excelent scriitor – a știut să-l organizeze perfect, fiind un exemplu spiritual pentru întreaga Europă și România. Evlavia față de Maica Domnului a devenit sinonimă cu pelerinajul de la Mănăstirea Nicula. De 15 august, cu ocazia Hramului Adormirii Maicii Domnului, aici vin, după trei zile de mers pe jos, zeci de mii de pelerine, ca să se roage la icoana sfântă și făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Credincioșii ortodocși o văd pe Maica Domnului, ca o mama ocrotitoare a familiei și poporului român.
De ani de zile pelerinii merg pe jos zile întregi,
venind din toate colțurile Ardealului, dormind în case, pe paie în grajduri sau
șuri pentru a veni de Sfântă Mărie la Nicula și pentru a se ruga cu lacrimi în
ochi pentru mântuirea neamului românesc și omenesc și pentru iertarea
păcatelor noastre, a celor ce stăm acasă. Ani de zile și soția mea, în anii
`90, a făcut pelerinajul pe jos cu sătenii din Bobota Sălajului, care mergeau
circa trei zile, prin arșiță și ploaie, să se roage la icoana făcătoare de
minuni. Sunt amintiri, înălțări sufletești și emoții ale acelor vremuri pe care
numai pelerinii le pot înțelege. Pelerinajul de la Nicula, ca participare
duhovnicească masivă și jertfelnică se aseamănă cu cel de la Sfânta Parascheva
de la Iași. De aceea, atunci când văd pelerini mergând pe jos spre Nicula, arși
de soare și de vânt, obosiți și însetați, îmi dau lacrimile pentru că le
înțeleg jertfa lor pentru mântuirea și iertarea păcatelor neamului
românesc. Marele praznic al Adormirii Maicii Domnului este precedat de câțiva
ani de tradiționalul pelerinaj „La Nicula colo-n deal”, amintindu-ne de anul
1699, când icoana pictată de preotul ortodox Luca din Iclod și aflată în
biserica din Nicula a lăcrimat vreme de trei săptămâni. Procesiunea începe pe
14 august, la ora 12:00, de la Biserica „Sfântul Nicolae” din parcul central al
orașului Gherla, unde de dimineață soborul de ierarhi a săvârșit Sfânta
Liturghie, și a continuat pe jos până la biserica de lemn – monument istoric
din incinta Mănăstirii Nicula. Procesiunea a fost condusă anul acesta de
Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și
Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, alături de
Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcop al Basarabiei de Sud, și de Preasfințitul
Părinte Macarie de Glavinitsa, Episcop-vicar al Mitropoliei de Ruse, Bulgaria.
Alături de cei trei ierarhi au fost prezenți mii de pelerini, zeci de preoți
din protopopiatele Arhiepiscopiei Clujului. Drumul a durat aproximativ trei
ore, iar pe parcurs pelerinii, mulți îmbrăcați în haine tradiționale, au cântat
pricesne și s-au rugat Maicii Domului.
Și anul acesta au venit peste 20 mii de pelerini din
toate colțurile țării românești pe dealul sfințit de la Nicula și, în ciuda
furtunii și ploii, precum și a alertelor RO-Alert, au rămas înfipți pe loc,
neclintiți în rugăciune, cu ochii înălțați la cer, bătuți de grindină și vânt,
uzi leoarcă dar cu credință și dragoste pentru Fecioara Maria și poporul român.
Pelerinii ortodocși nu au părăsit-o pe Măicuța Sfântă la Nicula. Tăria de
credință și caracter pentru românii creștin-ortodocși este sfâșietor de
înălțătoare. Cei aproximativ 20.000 de credinciosi ajunși pe 14 august seara la
Mănăstirea Nicula au avut de înfruntat furia naturii. O furtună puternică s-a
abatut peste aceasta parte a județului Cluj, iar ploaia torențială a facut ca
apa să curgă șiroaie pe dealurile din jurul Mănăstirii Nicula. Pelerinii
ortodocși au rămas pe loc. Cu un astfel de popor, România nu va pierii
niciodată. Pot spune cu inima pe inimă, că pelerinii de la Mănăstirea Nicula
sunt coloana vertebrală spirituală a neamului românesc. Ei țin credința tare și
înaltă, ca o jertfă pentru poporul român strâns unit în jurul lui Hristos și
nepieritor în fața vremurile relative de acum. Coloanele de pelerini par a fi
”coloana infinitului” a lui Constantin Brâncuși. Poate marele sculptor a
realizat ”coloana infinitului” de la Târgu Jiu cu gândul la șirurile nesfârșite
de pelerini de la mănăstirile românești, de Hramul Adormirii Maicii Domnului.
”Am venit, Măicuță, să Te mai vedem,/ Să-ți spunem necazul care-l mai avem.”
Ionuț
Țene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu