Poesis - Vasile Tivadar

 

Moarte pentru viaţă

 

M-aţi  alungat din leagăn, voi stăpâni?

Îar ţâţa dulce a mamei aţi preschimbat-o

Pe sticla de ceai de mac, cu lapte câinesc.

Liniştea somnului, i- aţi dat-o pe certuri şi bătăi

Iar noaptea mă trezeaţi sub clar de lună

Să merg la nonstopul , preţ de-un fărtai de ceas

După pet-uri cu bere grele, ce le trăgeam,

Prin zăpada umedă şi puhavă ca o maioneză.

Aveam doar 12 ani , dar pântecul mi se rotunjea

Neştiind că  în jocul lor îmi puneau în vintre  alt copil.

 

Copila bătrână, născută orfană

Îl am pe Dumnezeu cu mine, dar eu?

Am pierdut paşii spre grădiniţa celorlalţi copii, că

Eu nu aveam zi de naştere, aniversare,

Nici onomastică nu aveam, iar clasa  cu abecedar

Era déjà distrusă de cunoaşterea vârtosului  beţivan .

Sticla de Jack o băuse de două ore şi umbla şontâc

 Prin toată casa nebun, lovindu-mă

 dacă nu voiam să stau stană de  carne plăcerilor lui.

Eram   şi fiica lui, după starea civilă a mamei adoptive.

SĂVÂRŞIN

 

Am ajuns în timp! Eram acolo înainte de  16

Muncitorii nu ieşiseră de pe domeniu.

Tânărul paznic sau ofiţer de  presă

Numai că nu ne plângea de milă

Că ea ghiduşa fugise la amant

Am parcurs 1000 de kilometric să văd gardul?

Îngrădea  simbolic proprietatea,

Eram  tristă şi foarte  nemulţumită

Aici traise o vreme Regele nostru.

Oare şi aici  i-a  refuzat prăjitura?

Ţiganii atârnau pe gardul împrejmuirii.

Erau tineri şi capabili de orice.

Şi i-a făcut prieteni şi chiar apărători.

Noi mai cântăm deşteaptă-te…

În loc de Trăiască Regele!

 

 Statuia ALBEI IULIA

 

Ne–mbrăţişa de pe soclu-i alb

de zăpada marmoreică.

S-a coborât la Ruşchiţa şi a aşteptat

Un veac , să i se dea măreţia şi forma

 Iar în ultima mie de zile

Se bucura de dalta ce o elibera din regnul mineral

Dragostea ei se revărsa peste mulţimea ce o venera

Aducându-şi aminte de clipele-ncoronării

Acolo-n catedrala  Albei.

 

STOP VIOLENŢEI

Afară plouă mărunt

Nu mi se pare,  plouă mărunt?

Din mine se scurg, stropi de culori ameţioare

Remodelând lumina nopţii misterioase.

Ce  scrii?, oare chiar se va întâmpla?

Spre dezamăgirea Umanităţii

Violenţa apare ca o chemare.

Într-adevăr acolo nu era.

Faptele, pornirile dezlănţuite din oameni

Provoacă drame şi moarte

Iar Omul spune STOP VIOLENŢEI!

Dar oare chiar ar face-o?...

 

 Pedeapsa capitală

 

E necesară, după ce vedem

Copile furate , copile siluite,

Copile ucise, iar trupul lor

O Doamne, incinerat sau mutilat

Spre a nu fi recunoscute.

Ei,  odioşii criminali , sunt eliberaţi

Iar fapta şi-o repetă ca pe-ofrandă

Dată Aceluiaşi ispititor, aducător

De moartea   de după izgonirea din Eden .

Aşadar dreapta şansă,  nu este pentru

Fiara apocaliptică sau slugile ei.

Potopul purificator a fost izgonit de curcubeu

Iar teluricile plăci tectonice sunt prea somnoroase

 Să înghită în magmă păcatul plăcerii

Pedepsit şi-n Sodoma şi-n Gomora

Cu pucioasa  a cărei suflu  face stană de piatră

 Orice vietate  curioasă,

 întârzie  să cadă ca pe  Atlantida ori Pompei.

 

 

Arătările sordide

Sunt rod al iubirii şi ei sau ele.

Au  dată de naştere!

Chiar au avut părinţi.

CE puteau fi, miniştri beţivi,

Judecători drogaţi,

sau medici bolnavi de sifilis.

Sau rod al împreunării

Prelaţilor, cu măicuţele sfioase

Ce şi-au pierdut încrederea

În lumânările groase de ceară.

 EI şi ei după chipul şi ASEMANĂREA CU EI

Stau ca îngeri  stranii, cu aripi frânte

 Închişi,  păziţi, flămânzi şi goi

Furaţi de mirajul luminii Soarelui

 De mirosul florilor, putrede.

Sunt vieţuitorii caselor de orfani

Copii ajunşi maturi

Decreţei pensionari.

Din carnea  şi sufletul lor

 Hrănind Curva apocaliptică

Ce pretinde că-i hrăneşte.

 Cu numai 25 de lei pe zi

În timp ce răufăcătorii ...

 

CRĂCIUN STRĂIN

Atras ca fluturele nopţii de farmecul

Vrăjit în noapte de un felinar uitat

Cu flacăra rece, mi-a pârjolit aripa.

Luminile altă dată au pălit în nefiinţă

Minciuna despre o boală se lasă

Se  lasă dezminţită de cuvinte

Ce înlocuiesc luminiţele multicolore

                                           Cu  albele  lumânări ale hanukăi despuiate

De hainele creştine, uitate în leagăn .