Nu, nu aduci pacea trăgând, și nu doar cu praștia, după porumbei… Căci nu doar păsările vor fi ucise, și Doamne ferește să nu fie nimerit cel unic, cel ingenuu și imaculat, cel al păcii, ori, și mai apocaliptic, poate chiar cel al Sfântului Duh, nu doar păsările văzduhurilor mor dară din atâta ură, ci și oamenii… Iar prin tot ceea ce fac astăzi UE și Nato pare că s-a deschis sezonul de ucidere al definitivului… Și, chiar dacă pare o ironie, tocmai cel ce a stârnit războiul s-ar putea dovedi acum cel mai îndârjit în a aduce pacea! A o aduce, nu neapărat a o face… Pentru că absurdul politico-diplomatic al unor analfabeți geopolitici ne va duce și în acel punct în care agresorul inițial va ajunge purtător în extremis a misivelor de pace… De decontare a păcii… De aceea, decizia lui Putin de a muta o parte din arsenalul nuclear al Rusiei în Belarus pare a fi, înainte de o presupusă provocare a Occidentului, prin pregătirea tactico-militară a extinderii invaziei, pare, așadar, mai mult o forțare a lumii politico-diplomatice internaționale, a aceleia aceea care mai este capabilă de decizii raționale, de a-i trage de mânecă pe guvernanți, dar și pe generalii care se joacă de-a războiul în spatele planșelor, fiind, nu un contrarăspuns la acțiunile, aproape derapaje, ale Europei, ci o mutare, e drept la limită (dar cine a adus de fapt atât de aproape marginile tăioase ale acestei restrângeri de posibilități?), în lumea diplomației mari. Pentru că, trebuie să o recunoaștem, Uniunea Europeană este pe cale să devină strict un executant politico-economic al ordinelor date de Nato, făcând asta prin supraexporturile de armament în Ucraina, în care se deversează armament și muniție ca într-un puroi al răului zilei de mâine, dar și prin transformarea unor țări nemembre ale alianței în rastele cu arme și soldăței cu arma la picior (cazul Suediei care, deși nu este în Nato, a aprobat staționarea trupelor alianței pe teritoriul ei).
Putem spune dară că asistăm la o forțare a scoaterii
Occidentului din vizuina sa politică, pentru ca diplomați să vorbească, să
medieze, să vină cu soluții…
Astfel, mutarea unor focoase nucleare de către
Moscova în Belarus, înainte de a fi o șurubelniță de zgândărire pe care Rusia
să o folosească pentru a răspunde la vârful de briceag al Europei, poate fi
considerată și un apel la tratative (poate chiar ale unor viitoare programe de
denuclearizare)… Și nu doar pentru că Moscova face o mișcare uriașă, decizând,
pentru întâia oară în ultimii treizeci de ani, să mute parte din armele sale
nucleare tactice în afara granițelor ei, ci prin aducerea pe harta lumii a unei
noi puteri nucleare: Belarusul. Ceea ce va schimba major forța de intimidare
reciprocă la care se joacă „șahul” cu arme nucleare.
Și mai arată ceva… Disponibilitatea Moscovei de a
muta armamentul nuclear în afara granițelor, în țările prietene, ceea ce
înseamnă că oricare dintre statele care nu s-a delimitat de Rusia în acest
război ar putea deveni o putere nucleară. În fond, de ce să ții pentru tine
ceea ce este prea mult ca posibilitate de a fi folosit, căci poate nu va mai
avea cine, și să nu-ți siguranțezi poziția transformându-ți prietenii în mici
puteri nucleare aliate care să-și tragă câte un scaun la masa de tratative de
mâine?…
Într-un fel, abia acum Rusia aduce adevăratul „haos”
din care, poate chiar ca o ultimă speranță, să iasă, după multe și multe
tratative, fragilul fum alb al păcii…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu