Studenții îi acuză pe liderii sindicali că au mințit și manipulat profesorii și le cer demisia: și-au îndeplinit mandatul dat de PSD, nu de membrii de sindicat.
Liga Studenților (LS IAȘI) solicită demisia
liderilor sindicali din educaţie şi îi îndeamnă pe profesori să încerce
înlăturarea lor din funcţie sau să părăsească sindicatele ori să înfiinţeze
structuri reprezentative noi, care să susţină în mod real drepturile şi
interesele cadrelor didactice şi auxiliare, însă cu condiţia ca acestea să fie
nepartizane şi să nu devină o „jucărie” nici în mâna partidelor puterii, nici
în cea a opoziției. Studenții îi acuză pe liderii sindicali că au deturnat dezbaterea
generală și avântul profesorilor de a fi rezolvate problemele sistemice din
educație strict spre problema salarială, ignorând rolul sindicatelor în
creșterea calității educației și solicitările profesorilor în acest sens.
Totodată, organizația critică lașitatea
sindicaliștilor din mediul universitar, care deși nu au intrat în grevă au
obținut beneficii salariale în schimbul tăcerii lor pe subiectul legilor
educației, dar și faptul că liderii sindicali au promovat la proteste persoane
cu mesaje, anti-liberale, anti-capitaliste, împotriva învățământului privat și
chiar împotriva înzestrării armatei în contextul războiului din Ucraina.
Liga Studenților a avertizat încă de la începutul
grevei, din 22 mai, că în lipsa unor solicitări clare legate de noile legi ale
educației și mai ales de instituirea unor criterii de performanță pentru
profesori, greva este de fapt un paravan mediatic pentru PNL ca „legile România
Educată” să treacă de Parlament, iar pentru PSD reprezintă o pârghie de
negociere pentru a obține avantaje politice în fața PNL în contextul rotativei
guvernamentale. Primul protest a avut loc fix în ziua votului din Camera
Deputaților (10 mai), iar votul final pentru legile „Deca” la Senat a avut loc
fix când a început greva (22 mai).
În toată această perioadă, sindicatele nu și-au
îndeplinit scopul statutar de a se implica în elaborarea actelor normative
privitoare la învățământ și de a acționa ca factor activ în vederea creșterii
calității și eficienței actului educațional, liderii sindicali fiind pe aceeași
lungime de undă cu ministrul Ligia Deca și susținând așa-zisa reformă „România
Educată”, în timp ce profesorii protestau în stradă, inclusiv împotriva
modificărilor din sistemul de educație.
Mai mult, Guvernul nu a indicat sursa finanțărilor,
iar sindicatele au evitat să ceară eliminarea pensiilor speciale sau a unor
beneficii pentru bugetarii de lux, de unde banii ar fi putut fi redirecționați
spre salarizarea profesorilor, riscând să avem o creștere inflaționistă a
salariilor: deși majorate salariile, odată cu creșterea datoriei publice și
creșterea sau menținerea inflației, va scădea de fapt puterea de cumpărare.
În plus, lipsa de scrupule a Executivului în a
„stinge” mișcarea profesorilor s-a văzut foarte clar în chestiunea „primelelor”
de 1500 de lei pentru profesori și de 500 de lei pentru personalul nedidactic,
care nu sunt din „mărinimia guvernului”, ci sunt de fapt dintr-un program
european: Programul Educație și Ocupare 2021-2027.
„Înțelegerea inițială dintre putere și liderii de
sindicat a fost să se intre în grevă, iar după ce noile legi ale educației trec
de Parlament, Ciucă să cadă la pace cu greviștii și să pară că doleanțele
profesorilor au fost satisfăcute, ca primul ministru PNL să aibă o ieșire bună
din scenă. În schimb, PSD a capitalizat prin prelungirea grevei, obținând
avantaje în negocierile pentru rotativă, iar Ciolacu și-a asumat rolul de
salvator al situației în educație, deși miniștrii săi social-democrați, Câciu
de la Finanțe și Budăi de la Muncă, erau cei responsabili în drept de
rezolvarea din timp a problemei salarizării profesorilor, raportat la
promisiunile partidelor puterii. Tot Budăi este și cel care a anunțat primul
rezolvarea problemei, arătând că de fapt PSD ar avea soluția. Astăzi, Marcel
Ciolacu capitalizează din nou, afirmând că Evaluarea Națională poate fi
susținută și profesorii s-au întors la clase datorită amânării rotativei
guvernamentale, pe care PSD a propus‑o.
De ce liderii de sindicat au tăcut în toți acești
ani și au ieșit la rampă abia acum, la „momentul potrivit”? În 2013, când
studenții protestau solicitând creșterea finanțării educației, liderii
sindicali s-au ascuns, pentru că la momentul respectiv guverna „cine trebuie”.
În momentul de față, creșterea salarială a cadrelor
didactice poate compensa abia în 3-4 luni de muncă pierderile acumulate din
perioada de grevă, iar pe termen lung nu există nicio garanție reală din partea
guvernanților actuali. În fapt, Statul a câștigat, profesorii au pierdut.
Puterea nu are niciun interes real în a dezbate
problemele școlii românești, pentru că atunci ar ieși la suprafață toate
erorile comise de oamenii politici din sistem din toți acești ani. Profesorii
trebuie să își construiască structuri reprezentative reale, prin care să
participe la dezbaterile concrete din societate, legate inclusiv de viitorul
educației și legislația în domeniu din România, fără să mai fie la mâna
așa-zișilor specialiști din sindicatele actuale, controlate de către PSD și
fără să mai susțină existența unui control etatic complet asupra sistemului de
educație. Numai în acest fel, cadrele didactice pot redobândi prestigiul și
poziția pe care au avut-o: prin lupta pentru promovarea libertății.” a declarat
Toma Tataru, președinte Liga Studenților (LS IAȘI).
Sursa:
NapocaNews
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu