Cei ce știu cum să se uite înțeleg într-un cu totul alt sens ceea ce se petrece în Orientul Mijlociu.Toți am crezut că atacarea Iranului se va transforma într-un jihad. Mă uit continuu la ce se întâmplă acolo și nu-mi vine a crede. Tot încerc să înțeleg ce anume rețetă vor pune în aplicare iranienii, dar ceea ce constat este că regimul de acolo își trăiește ultimele zile.
De fapt, dacă ar fi să fixăm un punct zero, acela ar
fi „Episodul Hamas” întrucât, fără doar și poate, de atunci a început să se
manifeste fenomenul. Să rememorăm puțin. După ce a început operațiunile în
Gaza, Israelul s-a confruntat cu ieșirea vehementă a celor de la Hezbollah.
Posibilitatea ca Hamas să atace din Fâșia Gaza și Hezbollah din nord părea că
va sufoca Israelul. Ce s-a întâmplat? Hezbollah a fost distrus în câteva
atacuri-fulger. Mai țineți minte episodul pagerelor explozive? Mai țineți minte
atacurile fulger în care au fost omorâți liderii mișcării? Ce au fost acelea?
Vă spun puțin mai târziu.
Să revenim acum la Iran. Eu nu pot să înțeleg ce
responsabilitate au liderii iranieni în condițiile în care, știind că e iminent
un atac de-al Israelului, par a nu fi făcut nimic. Asta în timp ce Israelul
reușea să-și dezvolte o amplă rețea de sabotaj în Iran. Astfel, când „s-a
apăsat butonul”, antiaeriana iraniană a dost destructurată, iar avioanele
israeliene au intrat ca-n brânză. Inclusiv lansatoarele de rachete balistice au
fost făcute praf în mare parte. Practic, Israelul a reușit să-și dezarmeze
adversarul cu costuri minime. Ce urmează e de manual: vor începe mișcări
separatiste, urmate de incitarea opoziției. Regimul nici va mai ști de unde
este lovit și, cel mai probabil, își va da duhul fără să realizeze ce i s-a
întâmplat. Despre ce e vorba?
Avem de-a face cu o punere impecabilă în practică a
războiului hibrid de secol XXI. În timp ce Iranul s-a concentrat pe puterea sa
de foc, Israelul a căutat să izbândească prin intelligence și arme ieftine.
Degeaba ai o rachetă înfricoșătoare dacă nu o poți lansa din cauză că
adversarul tău o distruge în siloz cu ajutorul unor tehnologii penibil de
ieftine. Asta a pățit Iranul: s-a crezut protejat de cantitatea imensă de
rachete și drone. Doar că Israelul a gândit-o mult mai practic: armele acele nu
ne vor lovi dacă le atacăm acolo, fără a mai aștepta să fie trase.
Este un mod de acțiune rețelar, perfect coordonat,
în care sateliții, informațiile de la fața locului, dronele și sabotorii plus
alte elemente sunt perfect coordonate și acționează sinergic. Unul vede, dă
coordonatele, altul lovește în timp ce asta se întâmplă și în altă zonă, totul
năucitor de repede, fără a da răgaz adversarului să reacționeze. Astfel
reușești să lovești în adâncime, nu te mai concentrezi pe o linie a frontului,
ajungând la un moment dat cu sabotajele din spate în față.
Aceasta este lecția de tactică și strategie predată
de Israel. Iar cei care trebuie să se dezmeticească cel mai repede sunt rușii
care, dacă nu reușesc să acționeze în același fel în Ucraina, riscă să piardă
lamentabil. Ar trebui să înțeleagă că linia frontului e iluzorie și atacurile
în adâncime vor continua. Replicile de genul inundării cu rachete a cerului
advers nu mai funcționează atâta timp cât Ucraina poate să-și dezvolte alte
rețele, care să dea lovituri și mai năucitoare, în timp ce Trump va juca din
nou rolul de prost care n-a știut nimic. Contează însă dacă știe sau nu Trump
ceva?
Sunt tare curios dacă Rusia va învăța ceva din ceea
ce se petrece în Orient. Și, mai ales, dacă va reuși să salveze Iranul și să se
salveze pe sine. Oricum, echivalența dintre atacul ucrainean și modul de lucru
al Israelului sunt deja bătătoare la ochi.
Autor:
Dan Diaconu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu