Născut aici sub cerul mai albastru,
Poporul meu cu nume din străbuni,
A înălțat pe muntele sihastru,
Răsună glasul celor care-n sânge,
Aveau puterea sfântă de-a lupta,
Pentru pământul țării care plânge
Și pentru tricolorul ce purta,
Un cer senin și lanurile sfinte
Care mustesc în sânge de eroi,
Zidind o catedrală din morminte,
Pe care zace sufletul din noi.
Să nu uităm nicicând simbolul țării,
Ce poartă-n el și ape, și pământ,
Împodobit cu galbenul ce zării,
Îi spune-n spice tainic jurământ,
Lăsat în roșul râu al nemuririi
Și-nfășurat la brâul țării dragi,
E țara noastră, glia împlinirii
Poporului sub flamură de magi!
Autor: Aurelia Oancă
26.06.2025
imagine internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu