Sigur că e un pic forțată noțiunea „tradiție” dar, de vreme ce a trecut pragul de 15 ani, cred că o putem folosi fără undă de reținere, mai ales că e vorba de întâlnirea unor „supraviețuitori” din mineritul maramureșean.
Ne-am adunat din nou la Restaurantul Salsa din Baia Mare, la fel de mulți ca de fiecare dată, cu mențiunea că, de data asta, au fost cei mai mulți noi veniți la întâlnire.
A fost o după-amiază minunată. Poate cea mai „liniștită” de până acum. Pentru noi, organizatorii, a fost o surpriză deosebită din toate punctele de vedere. Poate, fără să știm, am ajuns acolo unde ne-am dorit încă de la inițierea acestei manifestări.
Sincere mulțumiri tuturor participanților! Cu regrete sincere că, deși am început mai devreme decât de obicei, timpul petrecut împreună a fost parcă mai scurt ca niciodată...
E doar un semnal pozitiv că trebuie să continuăm! Cât mai suntem, câți vom fi...
Grigore G. CIASCAI

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu