Zilele toride, pline de arșiță, ce nu mai vreau să plece...

Ieri, în arșița amiezii, într-un miez torid de vară,

Flori pălite, fără umbră, parcă stau, în jar, să moară.

Flacăra topește totul, într-o-ncremenire sumbră,

Tac și păsările-ascunse prin frunzișuri,pe la umbră.

Se prelinge peste toate, mângâierea arzătoare

A unui aer fierbinte, mângâierea lui te doare.

Clipa, leneș, se târăște, parc-ar vrea să ațipească

Aninată de o floare, numai vântul s-o trezească.

O, ce-aș vrea să fug de-aicea pe-un tărâm mai blând sub soare...

ANA DORINA IONAC

Citta di Castello: 14.06.2025.