Dansul Primăverii şi-a făcut apariţia cu un soare muzical

 Într-o Casă de Cultură a Sindicatelor cu o arhitectură realizată de constructorii vremii a Maramureşului de nota zece, care arată valoarea înaintaşilor, (dar care arată azi ca fiind a nimănui, atât privind-o din exterior cât şi din interior datorită frigului din sală), a avut loc cea de-a IV-a ediţie a spectacolului muzical „Dansul primăverii - Primăvara cântecelor” în organizarea (cu lux de detalii şi profesionalism) doamnei director Iuliana Dăncuş, a Consiliului Local Baia Mare şi a Consiliului Judeţean Maramureş.

         Prezentatorul spectacolului, doamna Marilena Chiorean Florescu, într-o ţinută de scenă pe care ar fi invidiat-o şi creatorul de modă Cătălin Botezatu, a fost de nota unsprezece în a-i prezenta pe soliştii care au evoluat pe scena băimăreană şi datorită faptului că dânsa (fiind realizatoare de emisiuni folclorice) le cunoaştea valoarea incontestabilă şi impactul pe care o să-l aibă asupra noastră.

         Într-o sală plină, pe scenă, a urcat valoroasa şi frumoasa liceeancă Anuţa Iuga, ( Marele premiu la Festivalul Naţional din Cicârlău), care a precedat obiceiul agrar „Tânjaua de pe Mara”, unde corpul de balet în regia domnului Emil Miheţ a demonstrat că este „în formă”, adică fac foarte multe repetiţii până le iese, aşa cum le place acestor adevăraţi profesionişti ai scenei, instruiţi zilnic de una de-a lor, în persoana doamnei Iuliana Dăncuş.

        Foarte multe aplauze au primit trei cântăreţi din generaţia tânără, Diana Cârlig, Ionuţ Sima şi Ioana Pricop, fiecare în parte, cu realizări profesionale demne şi aupra cărora voi reveni curând.

        M-au bucurat aplauzele primite de către maestrul Dumitru Dobrican din Groşii Băii, care iată, face 45 de ani de carieră artistică şi este iubit de o ţară întreagă, atât prin îndemânarea cu care mânuieşte clapele taragotul, dar şi prin originalitatea repertoriului şi omeniei care îl caracterizează de la început şi până în ziua de azi când este un monstru sacru al muzicii instrumentale populare de suflat din Ardeal.

        Ansamblul Naţional Transilvania şi-a demonstrat renumele punând în scenă „Dragobetele” (mulţumim doamnei Delia Suiogan şi aceluiaşi Emil Miheţ) şi managerului Iuliana Dăncuş care a invitat două cântăreţe (are mână bună şi fler!) care au fost aplaudate la scenă deschisă pentru prima dată fiind în Baia Mare, adică arădeanca Paula Paşca şi Nicoleta Beca din Cib, judeţul Alba.

          Din nou ne impresionează Năstăcuţa Iuga. De data asta o iubesc mai mult pentru că alături de ea, în afară de soţul şi cumnatul ei, Doamnei muzicii din Săliştea de Sus au stat alături taragotistul Ovidiu Cosma şi prietenul meu pe viaţă, maestrul Dan Daniel, cunoştinţa familiei prietene Horvath din Italia. Repertoriul autentic,original,  bogat în sensuri, solista Năstăcuţa Iuga, altruistă ca de fiecare dată, a făcut în aşa fel încât vioara lui Dan Daniel „era să ia foc” iar emoţiile dumneaiei ne-au prins bine tuturor. Florile şi aplauzele confirmă spusele mele.

           Poate că este momentul să amintim faptul că oraşul Cluj Napoca este „Capitala Ardealului” şi în ceea ce priveşte folclorul românesc şi succesul „actorilor ei”se datorează şi unui  Dumitru Fărcaş, Ion Bocşa, Grigore Leşe, Sergiu Vitalian Vaida... şi Ovidiu Barteş, care sunt personalităţile actuale ale muzicii populare 2012. Dacă n-a existat o singură notă falsă în întreg spectacolul  orchestrei, asta se datorează şi maestrului Barteş care îşi pregăteşte cu minuţiozitate şi zile întregi de repetiţii istovitoare orice intrare pe scenă, cum s-a întâmplat şi astăzi 25 martie 2012 la Baia Mare.

           Cântăreaţa Ileana Bumbar a fost din nou Ileana Bumbar, adică: voce, mişcare scenică, repertoriu, frumuseţe, valoare. Astăzi i-a crescut valoarea în faţa exigentului public băimărean rasfăţat de-a lungul vremii de:  Fraţii Petreuş, Titiana Mihali, Nicu Moldovan, Victor Negrea, Angela Buciu, Nicolae Sabău, prin interpretarea unei melodii olteneşti la care un spectator din rândul 16 a spus: „Dumnezeule, ce bine cântă, dacă n-o cunoşteam ziceam că-i Elena Turcu sau Maria Ciobanu!”.    

         Maestrul Titus Perşe la intrarea în scenă a fost aplaudat pentru că Domnia sa a intrat în sufletele noastre atât prin interpretarea ireproşabilă cât şi prin faptul că noi, publicul spectator l-am asimilat ca fiind „de-al nostru”. Ne înveseleşte mereu. El simte că suntem al lui şi dumnealui este al nostru. Aplauzele le merităm deopotrivă! Maestre cum te menţii la fel de proaspăt ca la 30 de ani?!

        Am să revin la maestrul Gheorghe Zamfir. Dacă am avut o nebunie, aceasta a început la inocenţa vieţii mele, adică la 5 ani, când mi-am dorit un acordeon ascultându-l pe „Lica Brozii” din Lucăceşti cântând, dar mi-a trecut mult mai târziu, pe la vreo 20 de ani când mi-am dorit un nai,vrăjit fiind de Gheorghe Zamfir. Şi mi-am cumpărat un nai. Nai, adică instrumentul de suflat- minune pe care l-am cumpărat de la Magazinul universal „Maramureşul”, (pe vremea aceea acolo erau produse de calitate şi ceea ce este demn de semnalat,  costau cam un „sfert” din salariu de atunci a unui muncitor cu I bază!), şi mi-am îndeplinit dorinţa numai că   la modul dumnezeiesc în a cânta a maestrului Zamfir la nai, m-am împăcat cu condiţia mea de fan „Gheorghe Zamfir” şi azi am fost bucuros să-l văd „live” şi să-l ascult pe unul dintre marii muzicienii a acestui secol datorită acestei doamne neastâmpărate numită Iuliana Dăncuş.

          Mulţumim Iuliana Dăncuş, mulţumim orchestrei Ansamblului Naţional Transilvania, Consiliului Judeţean Maramureş şi Primăriei Băii Mari pentru GHEORGHE ZAMFIR dar le reamintim că au datoria (oficialităţile) să facă o Casă de cultură a Băii Mari aşa cum arată, de exemplu „vecina”,  Biblioteca Judeţeană „ Petre Dulfu” Baia Mare.

Mulţumim primăvară că vii cu Ansamblul TRANSIVANIA de patru ani încoace! Cred că aici, tu, primăvara lumii te simţi cel mai bine!

         La capitolul monden, (propus de soţia mea Ana) vreau să zic că şi-au adus soţiile din dragoste, în cunoştinţă de cauză, la acest regal folcloric, printre alţii personalităţile judeţului cu care m-am salutat: dl. consilierul judeţean şi director al Bibliotecii judeţene, dr. Teodor Ardelean; dl. ex-senator Ioan Corondan; dl. col. M.I. (r) Mihai Ciocotişan;  col. Ioan Pop, şeful I.S.U.; comisar –şef  Ionel Todoran, şeful Poliţiei municipiului; dl. Nicolae Boitor, directorul Direcției de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului; ing. Romulus Dragoş, şef serviciu Drusal Construct;  prof. Andrei Dragoş, dirijorul Corului bărbătesc din Finteuşul Mare, Florin Hosu, lider sindicat judeţean şi alţii care nu au dorit să le scriu numele fiind şi ...Postul Paştelui.

        A fost un spectacol în care totul a fost de nota nouă plus spre zece. (- F.B.) Dacă aş reproşa personal ceva ar fi lipsa a câtorva grade în plus în sală, (oricum la ora 16,oo erau mai multe grade afară decât în sala domnului Cobârzan)  şi lumea ar fi ştiut cum  să se „echipeze”,dar asta nu ţine de organizatori sau interpreţi. Dacă ar fi să reproşez direct organizatorilor spectacolului este lipsa a cel puţin cinci – şapte locuri pentru presa locală ( ca instituţii vorbesc). Este o ignoranţă pe care eu nu pot să o trec cu vederea. Pentru că doamnelor şi domnilor, nu presa locală face în aşa fel ca lumea să afle că un eveniment  de acest gen este de nivel naţional ?! Nu noi vă îndemnăm să veniţi la un astfel de spectacol unic?  Nu la noi apelaţi când organizaţi asfel de manifestări de ţinută? Mai gandiţi-vă dragi organizatori!!!Nu vrem locuri privilegiate, nu vrem favoruri şi invitaţii pentru neamuri sau...soacre,  ci vrem şi dorim respect. Un respect reciproc!

                                                                              Gelu DRAGOŞ