Dar, ca de obicei, fără nimic din concizia, eleganţa,
echidistanţa, echilibrul pe care le aştepţi de la un şef de stat, fie el
împărat sau simplu preşedinte. Doar aroganţa a fost a unui despot luminat, ţar
omnipotent al guberniilor, deţinător exclusiv al adevărului şi mânuitor, prin
graţia divină, al tuturor mecanismelor care pot aduce bucurie sau tristeţe în
vieţile supuşilor. Eu n-am văzut, însă, decât un om care îşi flutură agitat mâinile
în toate direcţiile, din ce în ce mai vehement, deranjat de muştele obraznice
care se-ncăpăţânează, în nimicnicia lor, să nu-i dea pace măreţului bărbat de
stat să-şi ducă misiunea până la capăt.
Eu nu l-am auzit pe premier vorbind despre eşecul summitului
de la Bruxelles legat de bugetul UE. Presa a făcut-o, şi ei a părut că vrea
să-i dea replica preşedintele, în ieşirea de ieri. Dar n-a fost decât
pretextul. El avea nevoie de o nouă apariţie publică, şi ce motiv mai bun ar fi
putut găsi decât prezentarea măreţelor succese personale din capitala Europei,
cam singurul loc unde acţiunile sale corespund funcţiei pe care o deţine.
O nouă ocazie pentru şeful statului să ne reamintească
supremaţia sa în ale intelighenţiei, cunoaşterii, corectitudinii, responsabilităţii
şi interesului pentru binele naţiei, într-o mare de politicieni naşpa. Voluntar
sau nu, a cam scos poporul din această ecuaţie, pentru că e dificil să te
pretinzi liderul lui şi, în acelaşi timp, să recunoşti că acesta nu te mai
vrea, criticându-i preferinţele electorale. Aşa că a ajuns să vorbească numai
despre instituţii, pe care, desigur, el e chemat să le apere, după ce tot el
le-a consolidat. În viziunea sa asupra unei societăţi moderne şi democratice,
guvernul şi parlamentul nu sunt instituţii. Sau, oricum, mult mai puţin
importante decât DNA, CSM şi ANI. Pentru că se ştie, în orice stat normal la
cap, puterea trebuie exercitată de anchetatori, procurori şi judecători, nu de
legiuitori şi cei chemaţi să aplice actele normative. Sau, mai pe înţelesul
unora, nu sunt buni cei aleşi direct de popor (parlamentarii) şi cei desemnaţi
de aceştia (miniştrii). Nu, sunt buni doar cei stabiliţi de preşedinte, în baza
unor criterii numai de el ştiute! De fapt, de Împărat, pentru că numai un
astfel de rol divin îţi asigură asemenea prerogative de necontestat de către
plebe.
Şi, ca orice împărat, a bătut imperativ cu cizma în podea şi
a cerut celor care vor solicita umili firmanul de numire la Palatul Victoria,
să facă bine să-i arate Lui că le au cu făcutul bugetului, să îşi dea El cu părerea
dacă-i bine conceput şi dacă nu cumva vor să tragă naţiunea pe sfoară. Să
arunce El un ochi de specialist economic peste capitole şi surse de finanţare,
şi abia apoi va binevoi să numească premierul. Pentru că, după cum singur a
spus, poate pe români i-or păcăli ăştia de la USL, dar pe el, care e marţian,
mai greu! Din păcate, ca extraterestru, habar n-are că parlamentul, cel atât de
insignifiant în viziunea prezidenţială despre o ţară serioasă, e cel chemat să
analizeze şi să aprobe bugetul conceput de guvern, alt apendice nefolositor
atât timp cât nu e condus de un reprezentant personal şi de încredere al
Luminăţiei Sale.
În rest, miştocăreala de tavernă, rânjetele asortate,
invectivele şi ameninţările din ce în ce mai puţin voalate. Nimic nou, am putea
spune, dacă am face abstracţie de semnele din ce în ce mai accentuate ale
disperării de a pierde definitiv partida. Un personaj care abuzează de cutumele
media legate de un şef de stat pentru a ieşi la televizor din două-n două zile
doar ca să le spună românilor că sunt nişte proşti pe care, totuşi, în
mărinimia lui altruistă, o să-i apere de bau-bau, chiar şi împotriva voinţei
lor, indiferent cât de clar va fi exprimată pe 9 noiembrie. Un preşedinte cu
apucături de suveran absolut, fără să-i posede, însă, calităţile. Iar dacă
râcîi puţin spoiala, orice copil mai răsărit la minte ar putea exclama nu
“Împăratul e gol!”. Ci împăratul e, de fapt, bulibaşă!
PS. Şi asta îmi confirmă ipoteza de aici. Cu cât Ponta se va
arăta mai împăciuitor şi mai dispus să coabiteze, cu atât Băsescu va deveni mai
agresiv la adresa acestuia. Pentru că fiul scandalului perpetuu nu poate
supravieţui în linişte.
Radu HERJEU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu