În data de 18 mai 2013, de Noaptea Muzeelor, la ora 19.00,
la Muzeul de Etnografie și Artă
Populară din Baia Mare, elevii de la Colegiul Național
„Mihai Eminescu”, studenții de la
Facultatea de Litere, specializarea Etnologie din cadrul Centrului Universitar
Nord din Baia Mare, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca și poeții din cadrul
Cenaclului scriitorilor din Maramureș
(condus de d-na Florica BUD) au participat la Festivalul Internațional de Poezie „Palabra en el Mundo” /
„Cuvânt în lume”, coordonat de Institutul Cultural Român, Filiala Maramureș (director d-na Florica BUD) și Colegiul Național
„Mihai Eminescu”. S-au implicat următorii parteneri: Asociația Cultural Artistică „Alină-te Dor Alină”,
Cicârlău, Muzeul de Etnografie și Artă
Populară din Baia Mare, Facultatea de Litere a Centrului Universitar Nord,
specializarea Etnologie, Cenaclul scriitorilor din Maramureș, Asociația
scriitorilor Baia Mare, Fundația
Culturală „Bona Fide”-Baia Mare, Centrul Județean
pentru Conservarea și Promovarea
Culturii Tradiționale Maramureș.
Manifestarea culturală din 18 mai 2013 a fost moderată de d-na director
Florica BUD (Institutul Cultural Român – Filiala Maramureș) și de d-na lector univ. dr. Delia-Anamaria RĂCHIȘAN de la Centrul Universitar Nord din Baia
Mare.
S-au
recitat poezii create de autori români de prestigiu, precum: Mihai Eminescu,
Lucian Blaga, Octavian Goga, George Coșbuc,
George Topârceanu. Elevii de la Colegiul Național
Eminescu au recitat următoarele poezii: Venin și
farmec, O, rămâi, De ce nu vii?, Trecut-au anii, Adio (Mihai Eminescu), Artă
poetică, Vârsta de aur a dragostei (Nichita Stănescu). S-au implicat
următoarele persoane, în calitate de coordonatori ai proiectului: d-na director
Florica Bud, prof. Molnar Loredana, prof. drd. Liliana Feder, prof. dr. Mihaela
Tarța, prof. Cristina Rettegi, etnograf
Janeta Ciocan, lector univ. dr. Delia-Anamaria Răchișan. Aceste persoane i-au mobilizat, i-au pregătit pe elevi, pe
studenți. S-au interpretat și melodii: Doină (eleva Tătăran Adelina), La
oglindă (studenta Toma Ionela), Pe lângă plopii fără soț (studenta Iavoriszki Iulia). Studentele de la specializarea
Etnologie au recitat poezii, precum: Și
dacă (Mihai Eminescu), Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, Autoportret
(Lucian Blaga), Romanța fără ecou,
Romanța inimii (Ion Minulescu), Trecea
un om, Sara, Cântecul cămășii (Octavian
Goga) etc. Publicul a interpretat melodii: Numai una (George Coșbuc), Rapsodii de primăvară (George
Topârceanu). Poeții din Maramureș au recitat poezii: Dușmancele de George Coșbuc – Ioana Ileana ȘTEȚCO, Mistrețul
cu colți de argint de Șt. Augustin Doinaș – Nicoară MIHALI, creații
personale (Ioan HADA). Poeții din
Maramureș datorită experienței dobândite au conferit o notă de dinamism,
spontaneitate, vivacitate. D-na artist MUREȘAN
Liliana Maria din Tăuții de Sus
(Maramureș) a pictat portretele poeților menționați într-o manieră originală, personalizată.
Aceste portrete au fost expuse la muzeu, în sala în care s-a desfășurat evenimentul. D-na lector univ. dr. a
recitat poeziile: Sara pe deal, strofe din Glossă (Mihai Eminescu), Romanța celor trei romanțe (Ion Minulescu), Rugăciune (Octavian Goga), Mama (George Coșbuc). Între public și participanți s-a
stabilit feed-back-ul. Publicul băimărean și-a
arătat mulțumirea, satisfacția, aplaudându-i pe participanți.
Manifestarea culturală „Vreme trece, vreme vine” din 18 mai 2013 ne-a
reamintit de versul eminescian inserat în Glossă. Prin inversiune, prin
procedeul rapelului poetic (de care aminteşte Adrian Voica în Versificaţie
eminesciană) se reia strofa iniţială, în final, într-o formă inversată fără a i
se modifica sensul. Fiecare strofă, având aspectul unei octave cuprinde două catrene
alipite.
Mihai Eminescu, asemenea lui Goethe, se întrevede în postura
clasicului neacaparat în totalitate de evenimente. Le trăieşte şi le retrăieşte
prin prisma contemplatorului detașat,
echidistant. Prima strofă constituie nucleul întregii poezii, un axis mundi
care susţine universul poeziei. Astfel „o întreagă lume ce gândea în basme şi
vorbea în poezie” se prefigurează prin idei esenţiale legate de vreme:
„Vreme trece, vreme vine / Toate-s vechi
şi nouă toate; / Ce e rău şi ce e bine / Tu te ‘ ntreabă şi socoate. / Nu spera
şi nu ai teamă: / Ce e val ca valul trece/ De te-ndeamnă, de te cheamă, / Tu
rămâi la toate rece”.
În termenii Deliei-Anamaria Răchișan, „în Glossă, nu întâlnim titanul care declanşează conflicte,
nu apare demonul pentru care nu există niciun hotar de netrecut, niciun ideal
de nestăpânit, nu descoperim cezarul stăpân pe destin, nu găsim geniul însetat
de cunoaştere infinită, ci un Hyperion. Hyperion-ul din Luceafărul trăieşte
izolat în lumea celestă: <<Trăind în cercul vostru strâmt / Norocul vă
petrece, / Dar eu în lumea mea mă simt / Nemuritor şi rece>> (Mihai
Eminescu, Luceafărul). Hyperion-ul din Glossă este condamnat să rămână în
societate. Acest Hyperion nu se izolează de semeni pentru că îi urăşte, sesizăm
satisfacţia omului intelectual care trăieşte pentru idee, pentru creaţie.
Acest Hyperion știe
că Universul este un teatru, că oamenii sunt actori efemeri, că piesa rămâne
mereu aceeaşi, însă regizorul suprem al lumii ca teatru este
voinţa universală, Archaeus. Cel care priveşte – spectatorul trebuie să
fie purificat, trebuie să atingă starea de catharsis. Spectatorul se poate
elibera cu adevărat de toate agoasele ontologice doar dacă este înţelept şi nu
urcă pe scenă”.
Motivul lumii ca teatru este întâlnit şi la Epictet, la Marc
Aureliu, la Lope de Vega, la Calderon della Barca, Schopenhauer, Oxenstierna,
Miron Costin etc.: „Privitor ca la teatru / Tu în lume să te’nchipui: / Joace
unul şi pe patru, / Totuşi tu ghici-vei
chipu-i. / Şi de plânge, de se ceartă /
Tu în colţ petreci în tine / Şi-nţelegi din a lor artă, / Ce e rău şi ce e bine”. (Mihai Eminescu,
Glossa).
Și la Lucian Blaga
se regăsesc idei ce gravitează în jurul noțiunii
de vreme. În poezia poetului Lucian Blaga intitulată Trei fețe, poezie inclusă în volumul Poemele
luminii, sesizăm că „jocul ca joc este apanajul ființei umane, că nu cunoaște
limite de vârstă, că natura sa ontologică și
gnoseologică este cuprinsă în formula homo ludens. Același om, odată cu trecerea timpului devine un altul este supus
unui șir de morți” (cf. Răchișan
Delia-Anamaria). După cum deducem din versurile poetului și filosofului Lucian Blaga, etatea este doar
o schimbare de accent în lupta acerbă dintre fenomenal (om) și esențial
(eternitate): <<Copilul râde: Înțelepciunea
și iubirea mea e jocul! / Tânărul
cântă: Jocul și înțelepciunea mea-i iubirea! / Bătrânul tace:
Iubirea și jocul meu e-nțelepciunea!>>” (Lucian Blaga, Trei fețe).
S-a pornit de la premisa că poezia lui Ion Minulescu este
simbolistă, persuasivă, eufonică, dinamică, spectaculară.
Poezia lui Octavian Goga dă senzația de concret, de trăit. Uneori, însă, granița dintre mitologia satului și realitate satului este laxă. În unele
poezii, în centrul atenției este omul
simplu, țăranul, satul cu tradiții, cu obiceiuri divin rânduite.
Poezia lui George Coșbuc
este în termenii criticlui G. Călinescu o „poezie teatrală”, în opinia
criticlui Nicolae Manolescu, G.Coșbuc
este „un actor, un interpret care intră în pielea unor personaje pentru a le
reproduce comportamentul și
vorbirea...Când este mai mult el însuși,
George Coșbuc este un altul”.
George Topârceanu este un poet liric. În Balade vesele și triste prezintă viața în complexitatea sa, se apleacă cu duioșie asupra lumii necuvântătoarelor,
aducându-le un pios omagiu.
Manifestarea culturală intitulată „Vreme trece, vreme vine”
a reamintit publicului băimărean de poezii valoroase care, din păcate, nu se
mai regăsesc în manualele școlare
(Mihai Eminescu, Sara pe deal, poeziile lui George Coșbuc etc.). Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Ion Minulescu,
Octavian Goga, George Coșbuc, George
Topârceanu sunt autori români de prestigiu care au îngăduit ca în poeziile lor
să pătrundă ceea ce i-a fascinat de-a lungul vieții: erosul, thanatos-ul, fenomenul joc, treptele
ontice, universul rustic, granița laxă
dintre efemeritate și eternitate.
Florica
Bud
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu