joi, 25 iulie 2013

POESIS - GRIGORE VIERU

Aceştia suntem noi…


Acestia suntem noi:
Buni cît se cuvine
În mijlocul raului.
Rai - niciodata.
Se mira noaptea
Ca a clocit sub ea
Întuneric,
Dar au iesit
Pui de lumina.

Ars poetica

Merg eu dimineata, în frunte,
Cu spicele albe în brate
Ale parului mamei.
Mergi tu dupa mine, iubito,
Cu spicul fierbinte la piept
Al lacrimii tale.
Vine moartea din urma
Cu spicele rosii în brate
Ale sângelui meu -
Ea care nimic niciodata
Nu înapoiaza.
Si toti suntem luminati
De-o bucurie neînteleasa.


Autobiografică

Mama mea viata-ntreaga
A trait fara barbat.
Singurei eram in casa
Ploi cu grindina cand bat.
Mama mea viata-ntreaga,
Stand la masa, ea si eu,
Se asaza intre mine
Si Preabunul Dumnezeu.
Oh, si crede-asa intr-insul,
Ca-n albastru vazul ei
Chipul lui de pe icoana
Se stravede sub scantei.



Si eu tin atat la mama,
Ca nicicand nu indraznesc
Dumnezeul din privire
Sa ma var sa-l mazgalesc.

Casa Părintească

                         Lui Mihai Ciobanu
Ascultati-ma, surori, pe mine,
Si voi, fratii mei, ce va sfaditi:
E pacat, nu-i drept si nu e bine
Sa vinzi casa care te-a-ncalzit.
Bani ne-ar trebui la fiecare,
Toti avem copii si vremea-i grea.
Insa cum sa vinzi fereastra oare,
Cea la care maica te-astepta?!
Casa parinteasca nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfant.
Din atatea lucruri dragi si sfinte
Ochii mamei inca ne privesc.
O vom da si vor schimba lacata
Si vor pune si ferestre noi.
Si trecand pe langa ea vreodata,
Va privi ca la straini la noi.



Casa parinteasca nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfant.
Din atatea lucruri dragi si sfinte
Ochii mamei inca ne privesc.
Vom pleca si noi canva din viata
Si parintii sus ne-or intreba
Ce mai face casa lor cea draga,
Cine are grija azi de ea.


Eminescu

La zidirea Soarelui, se stie,
Cerul a muncit o vesnicie,
Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu.
Domnul cel de pasare maiastra,
Domnul cel de nemurirea noastra-Eminescu.

Suntem în cuvânt si-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu drepate,
De avem sau nu drepate,
Eminescu sa ne judece.

Mi-l fura, Doamne, adineauri
Pe înaltul domn cu tot cu lauri.
Ma uscam de dor, în piept cu plânsul,
Nu stiam ca dor mi-era de dânsul,
Nu stiam ca doina mi-o furara
Cu stravechea si frumoasa T;ara- Eminescu.

Acum am si eu pe lume parte:
Pot îmbratisa maiastra-ti carte,
Stiu ca frate-mi esti si-mi esti parinte,
Acum nimeni nu mapoate minte.
Bine ai venit în casa noastra,
Neamule, tu, floare mea albastra-Eminescu.

Suntem în cuvânt si-n toate
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu drepate, Eminescu sa ne judece!


Tata

            Lui Gheorghe Banariuc
            şi Vadim Gheorghelas
Tata, eu nu stiu de ce
Nu te-au pus in cantece
Ca pe maiculita mea
Care viata datu-mi-a.
Tu ca dansa ne iubesti
Si ca ea imbatranesti,
Tata.
Rele-n viata sunt de-ajuns,
Daca plangi, tu plangi pe-ascuns.
Mai iei cate-un paharut,
Dar nu uiti sa ne saruti,
Tata.



La necaz si bucurii
Tu ai, tata, multi copii,
Ca si mama-i pruncul tau,
O feresti de tot ce-i rau.
Asta-i bogatia ta
Si nu-ti trebuie alta,
Tata.
Nu ne spui vorbe de dor,
Dar ades in locul lor
Mana tu pe cap ne-o pui
Si mai draga vorba nu-i.
Mai mult taci decat vorbesti,
Dar noi stim ca ne iubesti,

Tata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu