Privind înapoi cu mânie
Motto:
Fără libertate
nici pâinea nu e pâine.
I
Oamenii deveniseră
Numere
Ca nişte soldaţi
Pe-o tablă
De şah
Mutaţi
De-o mână
Nevăzută
Dinspre un război
Cât se poate
De rece
Spre ultimul
Ce-ar fi fost
Incandescent
Pentru toţi.
Conducătorii
Vorbeau o limbă
De lemn
Şi încercau
Să pună
Şi-n gura cailor
Neîmblânziţi
Zăbale de lemn.
Gândurile...
Gândurile
Deveniseră
Un lung şir
De numere
Iraţionale
Până când
Şi capetele
Ce le purtau
Deveneau
Numere iraţionale
Mai tari
Decât dogmele
Învăţate...
Locuinţele
Sub formă de blocuri
Căpătaseră
Numere
Şi erau
Mai uniforme
Decât aspectul
Oamenilor
Ce le-au gândit
Şi chiar mai uniforme
Decât uniformele.
Străzile şi şoselele
La rândul lor
Au fost construite
Numerotate
Şi înseriate metodic
Precum armele
Şi mai ales
Trebuiau să fie
Total paralele
Cu libertatea
Ca nici prin
Geometria
Neeuclidiană
Să nu se poată
Întâlni
Oamenii
Ce se târau pe ele
Mânaţi
Spre fericirea
Ce le-a adus
Nefericire la toţi.
Ce-i mai trist
E faptul
Că toate acestea
S-au întâmplat
În numele dreptăţii
egalităţii
Şi mai ales în numele
Libertăţii omului
De-a încerca
Să fie mai om.
II
Înainte de 89
Cetăţenii
Acestei ţări
Nu locuiau
În case
Ci-ntr-un fel
De numere
Nişte ciudate
Paturi ale Procust
Ce aveau menirea
Să mărească
Sau scurteze
Lungimea
Nimicului
La care erau
Reduşi.
III
Înainte de 89
Cetăţenii
Acestei ţări
Nu locuiau
În case
Ci-ntr-un fel
De numere
Nişte ciudate
Balanţe ale lui Procust
Ce aveau menirea
Pe lângă faptul
Că-i găzduiau
Să crească
Sau să scadă
Cantitatea
Nimicului
La care erau
Reduşi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu