Poesis - Nicolae Scheianu PĂUNA

Nişte ochi trişti

E o oră imposibilă

trenul e întunecat

şi merge prea departe

trebuie să cobori

într-o gară pustie

acolo înnebuneşti de tristeţe

îţi aminteşti totul

nimic nu-ţi mai stă în putinţă să uiţi

nici măcar faptul că drumurile

te trag parşiv după ele

nici dâra de sânge

nici umbra din ultima noapte cu lună

când nimic nu mai sperie

Ştiu

Intru în somn ca în ultima noapte

şi-n zori – amestecând

tristeţea şi bucuria în cana de ceai

iau de la capăt mirarea.

Voi sfârşi sfâşiat de lupii iluziei

cu tâmpla pe-o rază de lună

obosit de câte se vor întâmpla

intru în somn ca în ultima noapte

să mă deprind

niciun semn nu mă mai sperie

până atunci salut cu respect

această alternanţă puţin plicticoasă

de anotimpuri.

Tristeţe de unu singur

Nu poţi să ucizi o mierlă în noapte

chiar dacă eşti regele păsărilor împăiate

dar poţi să ucizi un vis:

baţi la poarta unui om singur

şi intri

Rob

Îmi amintesc cum venea toamna

încet – ca o frunză pe umeri

pe atunci totul era adevărat

acum doar câte o iluzie stearpă

îmi bate-n fereastră

cineva mă poartă prin deşertul lui

târât de un lanţ sclipitor.

a mai venit o toamnă

deci iar o să mor

Imaginează-ţi

Imaginează-ţi una din acele nopţi

când vulpile înnebunesc în vii

zbătându-se sub razele de lună aurii

râvnind ciorchini bogaţi de struguri copţi

atunci între prăpăstii e loc de plâns de-ajuns

şi nostalgii poţi strânge pentru un veac întreg

atunci cuvântul nerostit se face înţeles

şi cineva ucide şarpele în care-ai stat ascuns

molizi desprinşi din stânca

urcată parcă-n cer

stau gata să astupe orice strigăt comun

atunci la descompunere devii imun

iară distanţele şi timpul pier

imaginează-ţi una din acele nopţi

când dintr-o mângâiere te poţi diviniza

şi-n loc de moarte-ai naşte altceva

imaginează-ţi. Poţi?

Nu ştiu ce se întâmplă acolo 
departe în munţi

Nu ştiu ce se întâmplă departe în munţi

sunt aici închis între ziduri de humă

mâinile-mi sunt ferecate ochii

îmi sunt legaţi ca pentru execuţie

strigătul interzis de somnul aproapelui

în preajmă se întâmplă lucruri fireşti

în igluuri se-ncearcă dezgheţul

prin mângâieri

copiii ies în lumină cu un

puternic miros de muiere pe trup

îngropat între secunde care

cad din înalt necruţător, enervant

ca nişte clopote asurzitoare

cu zgomot de iad, enervant

eu nu ştiu ce se întâmplă departe în munţi