Ne aducem aminte că în 2012, strîns rău cu uşa, pînă i s-au
strîmbat ochii, Traian Băsescu a semnat cu Victor Ponta un Pact de Coabitare.
La ora aceea, PSD-ul controla, aproape în totalitate, Parlamentul. A fost o
soluţie imorală din multe puncte de vedere. În primul rînd, nici Băsescu, nici
Ponta nu aveau nici un fel de legitimitate. Ei nu meritau acele funcţii, fiind
impuşi din străinătate. Astăzi, cei care i-au instalat la Palatul Cotroceni
şi, respectiv, la
Palatul Victoria i-au scos din priză. Practic, Băsescu nu mai
e nimeni – deşi se agită, îşi programează interviuri televizate, pozează în
faţa naţiunii în om sensibil şi cu frica Lui Dumnezeu (de exemplu, nu ştiu cîţi
bărbaţi din lume plîng de se cutremură pămîntul la moartea… socrului, în vîrstă
de aproape 100 de ani!). Eu nu-l acuz pe acest individ, dar dacă el nu va fi
condamnat în Dosarul Flota, sau pentru alte fărădelegi pe care le-a săvîrşit,
atunci România e ultima ţară din fundul Africii.
În ceea ce-l priveşte pe Ponta, treaba e şi mai clară. Un personaj
ca el, lipsit de charismă şi cu multe bube în cap, nu merita nici funcţia de
şef de partid, nici funcţia de şef de Stat! El e un produs sută la sută al
relaţiei neprincipiale dintre tata-socru, Ilie Sîrbu, şi mentorul lui vicios,
Adrian Năstase. Cine şi pe unde l-a scos la lumină pe acest homuncul e mai
puţin important. I-am auzit pe unii luîndu-i apărarea, pe motiv că această
figură asiatică ar fi mărit salariile şi pensiile amputate de iresponsabilul
Băsescu. Nu cunosc situaţia, poate că e adevărat, dar a făcut-o din banii lui?
În mod sigur l-a sfătuit Binomul (ăsta da, Binom!) Sîrbu – Năstase. ?tiţi ce
uşor se pot tripla salariile şi pensiile? La minut! Dar ce va urma? Care vor fi
consecinţele? Asta nu se mai spune în bilanţurile triumfaliste ale
guvernanţilor, care o bagă la înaintare pe Rovinieta Plumb. Tot răul actual al
politicii româneşti pleacă de la configuraţia Parlamentului. Întîia instituţie
a ţării a fost făcută praf de papagalii fără creier care au impus, la alegerile
din anul 2008, votul în colegii uninominale. Şeful stolului de papagali a fost,
după cum se ştie, Mircea Geoană. Un personaj plin de sine, dar autor de gafe
monumentale. I-am atras atenţia şi eu, dar au făcut-o şi alţii, printre care
Ion Iliescu, că face o mare greşeală. Nici nu a vrut să audă. El se dădea mai
american decît americanii.
Care americani, după numai 1 an, l-au lăsat din braţe, furîndu-i
funcţia de preşedinte şi făcîndu-i-o plocon, pentru a doua oară, unui agent
ceva mai eficient din punctul lor de vedere – Traian Băsescu. Aşadar, de la
iarmarocul penibil, care e Parlamentul, s-a degradat totul. Acolo nu mai sînt
personalităţi. Nu mai sînt nici dezbateri de idei, nici polemici democratice.
Dar, din păcate, nu mai există nici consens naţional în problemele majore. Nu
mai vorbesc de traseismul dezgustător şi de naşterea – din bube, mucegaiuri şi
noroi, vorba lui Tudor Arghezi – a unor partide care n-au trecut prin proba de
foc a alegerilor. Aşa era înainte de 2008? Nici nu se punea problema! Acum 100
şi mai bine de ani, politicianul conservator Petre Carp zicea: „Daţi-mi
Guvernul şi vă dau Parlamentul!”. A se observa inversarea termenilor. Adică un
Guvern are ce să ofere şi e capabil să genereze un Parlament care să-i convină.
Da, dar cine popula, atunci, prima scenă politică a ţării? Ion C. Brătianu şi,
mai apoi, fiul său, Ionel, Titu Maiorescu, Mihail Kogălniceanu, Take Ionescu,
Nicolae Iorga, Delavrancea, Nicu Filipescu, Nicolae Fleva, Pake Protopopescu,
Dimitrie Sturdza, A.C. Cuza şi alţii. Astăzi, fericesc norodul, cu chipul lor
isteţ, de oaie creaţă, alde Bijboacă şi Buldogul. Un asemenea Parlament nu
putea produce decît un surogat de Guvern şi o parodie de Opoziţie. Fă, Doina!
Ne ţinem cu mîinile de nas! Hai, pa! etc. Am trecut de jumătatea verii. Klaus
Iohannis (el însuşi un personaj inventat de străinătate) se tot opinteşte să-l
dea jos pe Victor Ponta. Care, la rîndul lui, se opinteşte şi el şi nu vrea să
plece. Deşi e într-un picior, se ţine cu mîinile amîndouă de balustradă, de
scară, de furtunul de la hidrant. În final, s-a gîndit (tot cu creierul lui
Ilie Sîrbu) să ne facă o concesie: să-l propună ca succesor pe…. Călin
Popescu-Tăriceanu (?!), care a mai fost prim-ministru, făcîndu-se remarcat prin
enervantele şi inutilele şedinţe de guvern româno-maghiare, ba la Bucureşti , ba la Budapesta. Atunci
avea un PNL în spate. Acum, acel PNL îi stă în faţă, adică împotrivă. La rîndul
lui, ocupantul Palatului Cotroceni (mă mir că nu l-a dat cu chirie şi pe ăsta)
l-ar vrea pe Mugur Isărescu. Numai că acesta refuză. Aşa a refuzat şi
propunerea de a candida la funcţia de preşedinte. Ce-i trebuie? De ce să se
lege la cap şi să fie atacat de toţi nebunii? El face vin la Drăgăşani (de fapt,
poşircă). El are şedinţe de taină cu şmecherul ungur care vine pe-aici în chip
de d’Artagnan (aşa-zisul conte Étienne Davignon, titlu şi nume cumpărate din
Talcioc).
Şi iată cum Pactul de Coabitare, semnat de Traian Băsescu şi
Victor Ponta, s-a transformat în Pactul de Concubinare, care va fi semnat
într-o şedinţă festivă transmisă în direct de Euronews şi CNN, la Crucea de Piatră. Încă nu
ştim de către cine. Dar ştim cine vor fi codoşii care vor pune tamponul de
sugativă să se usuce cerneala: Victoria Nuland şi Dean Thompson.
CORNELIU VADIM TUDOR
16 iulie 2015, Istanbul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu