După victoria lui Donald Trump în alegerile din SUA şi consecinţele
sale regionale (rezultatele din alegerile din Bulgaria
şi Republica Moldova ),
nu am putut să nu remarc un fenomen deosebit de îngrijorător în dezbaterea
publică manipulată de mass-media mainstream din România.
România începe să fie „vândută” mediatic românilor ca fiind
o oază de democraţie şi de libertate, într-o mare musai „roşie”, neobolşevică,
totalitară. De asemenea ni se sugerează că toţi (cehi, slovaci, maghiari,
sârbi, bulgari, greci, turci, români basarabeni şi, desigur, americani) greşesc
în timp ce România are dreptate.
Acest mit al insulei de democraţie şi de libertate este o
formă perversă de extremism, care acoperă de fapt auto-izolarea şi ghettoizarea
statului român şi societăţii româneşti.
Am mai fost pe acolo: anii cei mai stupizi din secolul XX,
„iepoca de aur” a lui Ceauşescu, i-am petrecut într-un astfel de ghetto în care
ni se susura ideea că nimeni în lume nu e mai democrat, mai liber, mai
socialist, decât poporul închis între graniţele frumoasei noastre ţări.
Acelaşi scenariu ni se susură şi acum: spre deosebire de
România euro-atlantică, democratică, liberă, restul sunt sau tind să devină
victimele Răului absolut care este identificat cu un duşman ce face parte deja
din mitologia politică a poporului român: Rusia. La care se pot adăuga, pentru
accentuarea dramatismului, ameninţarea maghiară, a „bulgăroilor cu ceafă
groasă” (doar aşa le spunea poetul nostru naţional), a „grecoteilor cu nas
subţire” şi al turcilor („lihtele păgâne”).
Desigur, nimeni nu poate demonstra că România ar fi „mai”
democratică decât Bulgaria, Serbia sau Ungaria, sau că economia noastră ar fi
mai „viabilă” decât cea a Ungariei, Slovaciei, Cehiei sau Austriei (care va
avea şi ea în curând un preşedinte naţionalist, conservator, „populist”).
Ba din contră, o ţară în care preşedintele, secondat de
ministrul de justiţie, acuză de extremism şi spune explicit că se va împotrivi
unui demers constituţional, iniţiat de 17 procente din populaţia ţării, este o
ţară cu ceva (dar serioase) carenţe de democraţie şi de libertate. O ţară în
care avem o cenzură ideologică (CNA, CNCD, Institutul Wiesel), în care
suspiciunile „rezonabile” ale procurorilor sunt suficiente pentru privarea de
libertate a unor cetăţeni, iar serviciile secrete sunt, practic, atotputernice,
nu poate fi considerată „land of the free” decât prin comparaţie cu China sau
Coreea de Nord, categoric nu cu Bulgaria, Ungaria, Cehia sau Slovacia….
Evident, ghettoizarea nu va face decât să agraveze
inevitabilul: România este o ţară ce nu poate
fi ignorată, într-o regiune care trece prin schimbări geopolitice majore..
O presă, o intelectualitate şi o „societate civilă” care
sugerează, sau îndeamnă direct la ghettoizare şi lipsă de respect faţă de opţiunile
democratice ale popoarelor vecine, comite un rău greu cuantificabil prezentului
şi viitorului acestei ţări.
Acum, mai mult ca oricând, România trebuie să deschidă
dialogul sincer, pragmatic şi motivat de interesul naţional (care este
libertatea şi prosperitatea cetăţenilor României) cu toţi vecinii şi toţi
factorii de influenţă geopolitică din zonă.
România trebuie să devină un actor suveran şi raţional în UE
şi în NATO, un bun vecin şi un partener onest de dialog şi de afaceri.
O societate civilă responsabilă, o intelectualitate
responsabilă, o presă responsabilă, trebuie, mai mult ca oricând, să încurajeze
guvernul (oricare ar fi acesta) la o politică externă raţională şi prietenoasă.
Da. Politica externă de până acum a dat faliment. Trebuie să
o înlocuim cu o alta rezonabilă, care, foarte IMPORTANT, va lucra cu mai multe
scenarii şi nu va mai miza soarta României pe o singură carte.
Da. Ghettoizarea României, sugerată iresponsabil zilele
acestea poate fi un rău mai mare pentru ţară
decât un război.
Autor: Bogdan Duca
Sursa: Bogdan Duca Blog
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu