luni, 26 decembrie 2016

Editorial. Crăciunul este o stare de spirit, care uneşte timpul !

A mai trecut un Crăciun peste noi iar pentru mine spiritul Crăciunului rămâne acelaşi, ba aş putea spune că, îmbătrânind, acesta se accentuează. Naşterea Pruncului Iisus pentru Mântuirea sufletelor noastre îmi dă de gândit.
Acasă, la Lucăceşti, ne-au colindat în jur de 70 de copii şi, cu mici excepţii, majoritatea se grăbeau, nu terminau colindul, ba unii nu ştiau colindul până la capăt. Ceea ce îi interesa era „plata” colindului, adică valoarea bancnotei primite de la gazdă. Cu tristeţe o spun că nici cocul nu era interesant pentru ei. Şi cum şi satul românesc este o „Uniune europeană” mai mică, anul acesta am avut colindători nu numai din Lucăceşti sau Mireşu Mare ci şi din Finteuşul Mic, comuna Satulung sau Chelinţa, sat aparţinător oraşului Ulmeni.Una peste alta am observat un Crăciun aidoma celui de anul trecut, în care banul primează, timpul nu ajunge iar lumina sfântă a Naşterii Pruncului Iisus s-a văzut la prea puţini copii în ochii lor.
Şi poate că ultimii vinovaţi de această stare de lucruri sunt micii colindători, iar vinovaţii principali sunt părinţii, societatea în care trăim, părinţi şi rudenii care nu mai prididesc a cumpăra „de Crăciun” tot felul de alimente, băuturi, cadouri, flecuşteţe, care nu fac altceva decât să ne otrăvească sufletul. În loc să căutăm Sfânta biserică unde să-l întâlnim pe Mântuitorul Lumii ne îndepărtăm de aceasta, căutăm false şi lumeşti bucurii.
Îmi amintesc cu plăcere cum, de când începea Postul Crăciunului, acasă colindam în fiecare seară, împreună cu cei dragi ai mei sau câteva vecine şi copiii lor care veneau la şezătoare. Uliţele răsunau de glasul feciorilor care colindau, căutând loc de „şezătoare”, adică o casă a unei fete unde să se întâlnească în fiecare seară pentru a colinda şi a învăţa „Răspunsul colacului”, o tradiţie care în seara de Crăciun 2016 nu s-a mai întâmplat.
Seara de Crăciun era o adevărată „minune”: primeam hăinuţele noi, straiţele lucrate manual de mame sau bunicuţe pentru a strânge cocii, iar dacă umblai cu „Steaua” (doar băieţii!) căpătai câţiva bănuţi de care te bucurai din tot sufletul şi îi dădeai părinţilor pentru că ştiau ei cum să-i drămuiească tot pentru noi.
Tot Lucăceştiul răsuna de colindele „O ce veste minunată!”, „Deschide uşa, creştine!”, „Hristos se naşte!”, „Ce vedere minunată!”, „Iosif cu Maria intra!”, „Colo sus, în vremea ceea” şi multe altele. Anul acesta chiar nu am auzit niciuna dintre acestea, nici în seara de Crăciun, nici în ziua de Crăciun. Acum preferăm colinzi moderne, europenizate!
Bucatele pregătite de mama şi bunica mea care ne aşteptau cu produse provenite din gospodăria proprie, după înfrânarea din timpul postului, aveau un gust pe care în timpurile actuale nu îl mai resimţi. Primează „e”urile pe masa de Crăciun, fie că vorbim de bucate sau băuturi! Eu sper să ne revenim totuşi şi să ne întoarcem la obiceiurile strămoşeşti!
Magia sărbătorilor de iarnă să ne aducă tuturor linişte în suflete, pace şi armonie în familie, belşug pe masă şi speranţa unui viitor mai bun pentru români. Doresc „Happy Hanukah!” alături de toţi cei dragi!
În murmurul tainic al colindelor de Crăciun, sărbătorile de iarnă să vă aducă lumină în gânduri, căldură în suflet, sănătate şi fericire. Un An Nou 2017 cu împliniri!


                                                                          Gelu Dragoş

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu