Iubesc albastrul din ochii copiilor,
În care zboară liber gândul,
Fruntea, sub care se-mpleteşte
Vântul nestatornic cu pământul.
Iubesc şi mâna care, tremurândă,
Aşterne temător, pe-o coală, gândul.
Iubesc
candoarea vârstei care
Vesteşte omul ce va fi, adultul.
Pe tine te iubesc, mlădiţă crudă,
Pe tine, pui de om nevinovat şi pur,
În slujba ta mi-e truda şi iubirea,
Tu, sufletu-mi înseninând, mă faci mai bun!
De la stânga la dreapta: Laurenţiu, Marian, Robert, Cătălin Florin, Gabriel, eu, Darius şi Cătălin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu