Cum se făcea educaţia în perioada interbelica. Bugetul educaţiei era 16% din PIB !!!

 In perioada interbelica, cei care stiau carte in România au depasit in sfarsit jumatate din populatie. Problema cea mare era la tara unde locuia aproape 80% din populatie si unde 48% dintre sateni erau analfabeti. Acestia au primit drept de vot prin Constitutia din 1923, asa ca scolarizarea lor a devenit o prioritate. In acea perioada statul si donatorii bogati au incercat sa corecteze dezechilibrele si sa faca educatia o prioritate pentru România.

Ministrii Educatiei aveau prim-rang politic

Intreaga elita politica si academica a tarii considera ca invatamantul este esential drept care ministrii Educatiunii Publice erau deseori personalitati de prim-rang in partidul lor, scrie digi24.ro. Aceasta abordare a persistat si dupa primul-razboi mondial, iar ministrii Educatiei erau eruditi si in acelasi timp oameni politici influenti.

Reforma Angelescu unifica Educatia dupa Unire

Unul dintre cei mai reprezentativi lideri ai educatiei a fost Constantin Angelescu. Scolile pe care le-a construit exista si multe dintre ele in regim de patrimoniu. A avut mai multe mandate, dar reusitele lui se datoreaza si faptului ca era o personalitate de prim-rang a partidului National Liberal.

Bugetul Educatiei: 12 -16% din PIB

In vremea Coroanei de Otel, alfabetizarea populatiei era un obiectiv atat de important incat invatatorii insisi erau educati intr-o maniera cvasi-militara. Scolile Normale - care incepeau de la 10 ani si se terminau la 18 - formau invatatorii ca lideri ai comunitatii.

Erau suficient de bine platiti incat sa isi continue instruirea mult dupa absolvire. Casa Scoalelor - un organism privat finantat din cotizatiile invatatorilor si profesorilor - asigura si expertiza, dar si sprijin financiar. Pe langa influenta Casa a Scoalelor, Ministerul Educatiunii parea o biata filiala.

Suprematia meritului

Efectele acestei avangarde a modernizarii s-au vazut dupa 1918. Putini elevi de la sate terminau si liceul de la oras, dar numarul lor sporea datorita burselor finantate de particulari bogati. Cei care reuseau sa obtina bacalaureatul - un examen atat de greu incat se spunea ca te face om - erau foarte solicitati pe piata muncii. Ierarhia meritelor isi gasea corespondent in ierarhia sociala.

 A invata devenise inclusiv pentru tarani si saracimea din orase o investitie sigura. Efectele acestui imens efort de invatare ar fi trebuit sa se vada in Romania anilor '50.

Alfabetizarea, prioritate ideologica in comunism

Din nefericire, in anii '50, elita politica si profesionala a Romaniei se afla in temnitele comuniste, PCR redresa economia dupa model Stalin, iar limba franceza - vorbita fluent de orice absolvent de liceu - devenise inutila. Scolile Normale au fost desfiintate, Casa scoalelor a fost inchisa, iar in cladirea ei s-a instalat Ministerul Invatamantului.

Totusi, profesorii si invatatorii au muncit mai departe la alfabetizarea tarii. Ideologia comunista si-a facut un titlu de glorie din accesul copiilor din familii modeste la invatatura de toate gradele.

Autor: Laura Galescu

Sursa: PortalInvatamant