Regele Mihai I (1927-1930; 1940-1947) s-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia, ca fiu al regelui Carol al II-lea (1930-1940) și al reginei Elena, principesă a Greciei.
Ceremonia de conferire a distincției ”The Freedom of the City of London”, regelui Mihai I, din partea reprezentaților ”Guild of Freemen of the City of London”, la Palatul Elisabeta
Mihai I a devenit rege al României la numai șase ani, în urma decesului regelui Ferdinand (n. 12/24 august 1865-m. 20 iulie 1927), bunicul său, în condițiile în care prințul Carol, moștenitor al tronului, renunțase oficial la succesiune. Din cauza vârstei, prerogativele demnității regale au fost asumate, în 1927, de o Regență (1927-1930), în componența căreia intrau unchiul regelui, principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, președintele Înaltei Curți de Casație, potrivit site-ului www.familiaregala.ro.
Carol al II-lea a revenit în țară în 1930 și, contrar angajamentului de a nu mai avea nicio pretenție asupra tronului, s-a proclamat rege. În această situație, lui Mihai i s-a conferit, la 8 iunie 1930, titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. Regina mamă Elena a plecat în exil în aceeași lună. Mihai a rămas în grija tatălui, fiind educat la palat. Mai târziu, a urmat cursuri de sport și a început pregătirea militară, devenind, la vârsta de 14 ani, sublocotenent în Armata Română, se arată pe site-ul citat anterior.
După o domnie controversată, Carol al II-lea a fost nevoit să cedeze, la 5 septembrie 1940, principalele prerogative ale puterii generalului Ion Antonescu, iar la 6 septembrie 1940, a transmis prerogativele regale fiului său, Mihai, care a revenit, astfel, la tron, potrivit volumului „Istoria României în date” (2003).
Regele Mihai I (1927-1930, 1940-1947) decorează un drapel de luptă în cadrul unei festivități militare desfășurate la Sibiu (cca. 1942-1943)
Începând cu 1943, în jurul regelui s-a coagulat o opoziție antonesciană, pe fondul schimbărilor de pe fronturile celui de-Al Doilea Război Mondial.
La 23 august 1944, începând cu ora 22.12, s-a transmis, la radio, Proclamația către țară, prin care regele Mihai anunța „ieșirea noastră din alianța cu puterile Axei și imediata încetare a războiului cu Națiunile Unite”, potrivit volumului „Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947), volumul IV — Mihai I” de Ioan Scurtu. În același timp, s-a anunțat formarea unui guvern de uniune națională, care a fost însărcinat cu încheierea păcii cu Națiunile Unite: „din acest moment încetează lupta și orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum și starea de război cu Marea Britanie și Statele Unite”.
Manifestări legate de revenirea Transilvaniei de nord-est sub administrație românească. Au participat Majestatea Sa, Regele Mihai I, dr. Petru Groza, președintele Consiliului de Miniștri (prim-ministru), Gheorghe Tătărescu, vicepreședintele Consiliului de Miniștri, ministrul Afacerilor Străine și Andrei Ianuarevici Vîșinski, președinte al Comisiei Aliate de Control pentru România
În urma încheierii celui de-Al Doilea Război Mondial, monarhul român a fost decorat, în iulie 1945, cu ordinul Pobeda (Victoria), una dintre cele mai înalte distincții sovietice, „pentru actul curajos al cotiturii hotărâte a politicii României spre ruptura cu Germania hitleristă și alierea cu Națiunile Unite”, potrivit volumului „Istoria României în date” (2003).
Ceremonia decorării Regelui Mihai I cu cel mai înalt ordin sovietic, ordinul Victoria, în iulie 1945. Distincția i-a fost înmânată de către mareșalul URSS F.I. Tolbuhin
Paradă militară și defilarea muncitorilor, dedicate zilei de 9 Mai 1945 — Ziua Victoriei. La paradă au luat parte: dr. Petru Groza, președintele Consiliului de Miniștri, Ivan Zaharovici Susaikov, general-colonel al armatei sovietice, Majestatea Sa, Regele Mihai I, Gheorghe Gheorghiu Dej, ministrul Comunicațiilor și Lucrărilor Publice, membrii ai guvernului, precum și reprezentanți ai Națiunilor Unite
După 1944, treptat, atribuțiile regelui au fost reduse până când au devenit simbolice, ca urmare a strategiei puterii politice de la Moscova. În 1947, în condițiile ocupației militare sovietice și a eliminării de pe scena politică românească a partidelor politice tradiționale, PNȚ și PNL, monarhia a devenit ultimul obstacol în calea subordonării țării intereselor dictate de Moscova.
Regele Mihai I (1927-1930; 1940-1947) la deschiderea lucrărilor Parlamentului. Alături de rege se află premierul Petru Groza și alți membri ai guvernului condus de acesta
Manifestări organizate de Ziua Națională, la Patriarhia Română, la 10 mai 1947. În prim plan Regele Mihai I (1927-1930; 1940-1947) și primul ministru dr. Petru Groza
La 30 decembrie 1947, politicienii comuniști l-au forțat pe regele Mihai I să abdice și să părăsească țara, în ianuarie 1948, împreună cu familia. La scurt timp, acesta a făcut declarații privind abdicarea sa forțată. Reacția conducerii comuniste nu a întârziat să apară — în urma deciziei Consiliului de Miniștri din 22 mai 1948, familiei regale i s-a retras cetățenia română și s-au confiscat bunurile membrilor săi.
Mihai I s-a căsătorit, la 10 iunie 1948, la Atena, cu principesa Ana de Bourbon Parma (n. 18 sept. 1923-m. 1 aug. 2016), din familia regală a Danemarcei, având cinci fiice: Margareta (n. 1949), Elena (n. 1950), Irina (n. 1953), Sofia (n. 1957) și Maria (n. 1964).
Regina Ana și Regele Mihai I participă la spectacolul de gală organizat în cadrul manifestărilor dedicate ‘Jubileului 90’ al Regelui Mihai I, la Opera Națională București
Familia Regală a locuit, până la sfârșitul anului 1948, în vila Sparta din Florența, locuința reginei mamă Elena. Din 1949, regele Mihai I și regina Ana s-au mutat la Lausanne, iar din 1950, în Marea Britanie, unde au locuit până în 1956, când s-au stabilit în Elveția, la Versoix, lângă Geneva. Din 2004, s-au mutat la Aubonne, în Elveția. Regele Mihai a supervizat activitatea Comitetului Național Român, gândit ca un guvern al României în exil. A păstrat legătura cu refugiații români din străinătate și s-a adresat țării prin mesajele de Anul Nou, transmise de la postul de radio Europa Liberă.
În aprilie 1992, regele Mihai și familia sa au sărbătorit, pentru prima oară după 44 de ani, zilele de Paști la Mânăstirea Putna și au vizitat Bucureștiul, în cadrul unei vizite cu caracter privat. Totodată, de marile sărbători creștine și în funcție de angajamentele lor publice, regele Mihai și regina Ana au participat la diverse manifestări organizate fie la Castelul de la Săvârșin, fie la Palatul Elisabeta din București.
Vizita Regelui Mihai I (1927-1930; 1940-1947), a Reginei Ana și a Principesei Elena la mănăstirea Curtea de Argeș. Familia regală a efectuat o vizită în țară, cu prilejul Sfintelor Sărbători de Paști
La 21 februarie 1997, prin Hotărârea de Guvern nr. 29, s-a revocat Decizia Consiliului de Miniștri din 22 mai 1948, Mihai I devenind cetățean român.
În cadrul unei ceremonii private, la 30 decembrie 2007, regele Mihai I a semnat noul Statut Dinastic al Familiei Regale a României, prin care a desemnat-o pe principesa Margareta drept succesoare dinastică și moștenitor la Șefia Casei Regale a României.
Manifestări dedicate aniversării a 60 de ani de la momentul istoric de la 23 august 1944; ceremonia depunerii de coroane de flori la Monumentul Ostașului Necunoscut de către M.S. Mihai I
Mihai I este membru de onoare al Academiei Române (19 decembrie 2007) și i-au fost acordate de-a lungul timpului titlurile de Profesor Honoris Causa Extraordinar și Senator ad Honorem ale Universității „Babeș-Bolyai” (UBB) din Cluj-Napoca (12 aprilie 2003), Doctor Honoris Causa al Universității de Vest din Timișoara și de Cetățean de Onoare al municipiului Timișoara (21 mai 2009), Doctor Honoris Causa al Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj-Napoca (7 octombrie 2009), medalia „Dr. Alexandru Șafran”, din partea Federației Comunităților Evreiești din România (13 octombrie 2010), distincția „The Freedom of the City of London” din partea Guild of Freemen of the City of London, pentru că a scurtat „cu cel puțin șase luni” cel de-Al Doilea Război Mondial, salvând mii de vieți (10 mai 2011), titlul de cetățean de onoare al orașului ceh Kromeriz, acordat în semn de recunoștință pentru rolul pe care l-a jucat în cel de-Al Doilea Război Mondial, în eliberarea de sub ocupația nazistă a mai multor orașe (23 octombrie 2011).
Majestatea Sa Regele Mihai I semnează în Cartea de Onoare a Camerei Deputaților, la finalul discursului susținut în cadrul ședinței Camerelor reunite ale Parlamentului cu prilejul aniversării a 90 de ani de viață
La 2 martie 2016, Consiliul Regal a transmis faptul că regele Mihai se retrage din viața publică, pe fondul unei stări de sănătate precare, care a presupus și o intervenție chirurgicală, Casa Regală urmând a fi reprezentată în toate acțiunile publice de către fiica sa, Margareta, Custodele Coroanei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu