Cu toate că strategia învăţămîntului prevede creşterea
numărului de studenţi, astfel ca 40% dintre tineri să aibă studii superioare
(scopul statului fiind obţinerea unei forţe de muncă înalt calificate şi
competitive), iată că cele o sută de universităţi de stat şi private din
România au cu 30% mai puţini cursanţi, încît unele linii de studiu au fost
desfiinţate. Pentru a atrage mai mulţi studenţi, rectorii universităţilor şi
decanii facultăţilor iau măsuri disperate, relaxează condiţiile de admitere. Ar
trebui să le înăsprească, pentru ca diplomele să nu cadă în derizoriu!
Problema esenţială este că absolvenţii nu-şi găsesc locuri
de muncă în specializarea lor şi devin forţă de muncă supracalificată,
utilizată pentru posturi de slabă specializare, ceea ce îi descurajează să
înveţe intens pentru a deveni licenţiaţi, masteri sau doctori. Fac excepţie
domeniile cu cerere neacoperită (medicina, ordinea publică).
Perspectivele nu sînt roze, aşa că statul trebuie să
găsească soluţii la această problemă. Prima, ar fi alocarea unor bugete mai
mari pentru cercetare şi dezvoltare (de 3%, nu 0,1%), în care să fie implicaţi
şi masteranzii şi doctoranzii, cu şanse să devină cercetători. În condiţiile
actuale, doctorul predă la gimnaziu sau are muncă de birou. Se spune că sînt
prea mulţi doctori, dar mai important ar fi să observăm că tezele n-au valoare
aplicativă, iar industria şi agricultura aşteaptă ca noile tehnologii să fie
introduse în producţie.
Statul este îngrijorat că 10% dintre elevi abandonează
şcoala, de obicei la nivelul gimnazial. Însă, statistica abandonului
universitar nu este cunoscută, chit că este un fenomen de mare amploare,
afectează aproximativ 50% dintre studenţi, care îşi pierd creditele obţinute,
sînt exmatriculaţi şi pot reveni abia după 2 ani să-şi reia studiile şi în
maximum 7 ani. După ce studentul a apucat să plece la muncă în Franţa, nu mai
vine înapoi să-şi obţină diploma de licenţă, aşa rămîne pentru toată viaţa,
muncitor cu doi ani de facultate – şi e mai bine decît să nu fi încercat.
Universităţile (dependente de stat) nu caută soluţii pentru studenţii ce
abandonează studiile la zi. Ar trebui să extindă cursurile fără frecvenţă şi
cele la distanţă. Ar putea fi prelungită şi perioada în care creditele de
studiu (examenele trecute cu cel puţin nota 5) rămîn valabile pentru
reînscriere. Tinerii curajoşi pleacă în Occident şi găsesc un loc de muncă bine
plătit (fie şi de îngrijitor de bătrîni), deci cu greu vor mai afla o motivaţie
să termine facultatea, cred că pe parcursul vieţii vor avea şansa altor studii,
de educaţie continuă în limba ţării gazdă. Deocamdată se mulţumesc cu o mie de
euro pe lună, cazare şi masă gratuită…
Studenţii obţin diploma de licenţă şi mulţi dintre ei intră
direct în şomaj, primesc un ajutor cumulat de 300 de euro în 6 luni, tocmai
buni pentru a pleca la muncă în Occident… Politica aceasta are iz social şi e
greşită, deoarece ajutorul ar trebui folosit pentru găsirea unui loc de muncă
în specialitatea sa, în România, cît e de mare.
A început la 1 octombrie noul an universitar şi s-a deschis
poarta şcolilor de maturitate. Nu mai sînt copii, mulţi dintre ei au intrat în
viaţa reală ca salariaţi şi urmează o facultate doar aşa, să fie consideraţi
intelectuali cu diplomă (vorba aceea, nu e muncitor cu liceu, e muncitor cu
facultate, prinde bine şi la căsătorie). Plătesc prima rată de 660 de lei (x3)
din taxa de şcolarizare şi află că prezenţa la cursuri nu-i obligatorie, nici
mentoratul, nici legătura faţă în faţă cu mentorul, oricum n-are ce învăţa de
la profesori şi nici din cărţi, cîtă vreme are laptop…
Tinerii au dreptate, specializările se schimbă şi nimeni nu
mai are nevoie de absolvenţi, vor doar muncitori, aşa că centrul de consiliere
şi orientare profesională este inutil. (Carnetul de student are şi rolul de
legitimaţie de transport gratuit cu trenul, e ceva, şi pentru asta merită să îl
ai.) Contra acestor tendinţe negative trebuie să ia statul măsuri prin
ajustarea politicilor din învăţămîntul universitar.
Autor: Nicolae Goja
Sursa: Graiul Maramureşului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu