Au dreptate. Nu suntem fără de păcat iar perioada adolescenției, care corespunde cu perioada liceului este și perioada în care majoritatea ne conștientizăm sexualitatea, iar unii chiar încep să o experimenteze.
Iar acest lucru iar este firesc și o provocare pentru morala sexuală tradițională creștină, construită într-o epocă în care perioada deșteptării sexualității ducea foarte repede la căsătorie.
Acum căsătoriile nu se mai fac în adolescență și nici măcar în prima tinerețe, deși instinctele sexuale își fac simțită prezența odată cu pubertatea. Deci…
Până aici le dau dreptate: este chiar o ipocrizie să spunem ”wow, știu niște puștani de 14-15 ani ce este sexul oral!”.
Unde nu le dau dreptate?
Nu le dau dreptate pentru că nu înțeleg care este adevărata dimensiune a problemei.
Problema nu este sexualitatea. Sexualitatea este, acest lucru trebuie să îl recunoască și cel mai ascetic dintre creștini, dacă nu vrea să cadă în erezie, creația și darul lui Dumnezeu, nu vreo chestie diabolică.
Sexualitatea este calea prin care se întâmplă cel mai minunat lucru din toată creația: apariția unei alte vieți. Sexualitatea este împlinirea trupească a iubirii și sexualitatea este și izvorul unei plăceri.
Tocmai de aceea sexualitatea e un tot, care provoacă:
-responsabilitatea rațională (știi că actul sexual poate duce la apariția unei vieți de care, ca părinte ești responsabil);
-bucuria sufletească (acea întâlnire a iubiților care se împlinește în atingerea sexuală);
– plăcerea fizică (dorința de a ajunge la orgasm și a te bucura de actul sexual ca atare).
Baiul este acela că acestea trei nu pot fi tratate separat: nu poți face sex fiind 100 la sută sigur că nu vei fi părinte (exceptând, desigur, cazurile patologice de sterilitate), nu poți să transformi actul sexual în abuz contra cuiva care nu te place (violul) așa cum nu poți nici să te bucuri de o relație sexuală cu cineva pe care nu îl/o placi.
Orice act sexual care nu ține cont de toate aceste trei realități de mai sus este un act ratat, de fapt, care poate avea consecințe traumatice și chiar tragice.
Iar toate aceste trei realități se pot înțelege, accepta, trăi, doar într-o cheie intimă. Sexualitatea, ca și iubirea, ca și maternitatea/paternitatea sunt acte intime și care se împlinesc în discreția protectoare a intimității. Scoaterea lor din intimitate duce la distrugerea lor.
Problema este aceea că de vreo 60 de ani (deși ni se lasă impresia că așa ar fi de la începutul lumii) se încearcă, ba chiar impune, distrugerea intimității începând cu viața sexuală.
”Eliberarea” sexuală presupune de fapt deresponsabilitatea față de posibilul rod al sexualității (nașterea unui copil), distrugerea ideii de dragoste și transformarea plăcerii fizice într-un act egoist.
Scopul este evident: odată ”eliberată” sexualitatea se va deschide calea pentru orice altă formă de ”libertate„: libertatea de a nu mai fi responsabil, libertatea de a fi egoist, libertatea de a depăși frontierele naturale ale umanității.
Expresia cea mai teribilă a acestei eliberări de morala numită ”tradițională” este avortul: uciderea copilului cu acordul părinților săi.
Prin această eliberare de morală se deschid drumuri spre cele mai teribile și mai perverse forme de totalitarism: pentru că nimic nu poate fi controlat mai ușor decât o ființă instinctivă. Lucrul acesta îl intuiseră și comuniștii și naziștii, dar nu au putut, din fericire, să meargă până la capăt.
Însă ca să se ajungă acolo e nevoie ca sexualitatea să devină domeniu public, să fie temă politică, să fie subiectul reflecției societății.
Dacă idealul uman al Antichității clasice a fost cetățeanul, cel al Evului Mediu clasic a fost bunul creștin, cel al Renașterii a fost omul universal, cel al Iluminismului a fost omul rațional, idealul bravei lumi noi care se construiește de 60 de ani încoace este omul excitat.
E o mare răsturnare, fără precedent în istoria civilizației noastre: omul excitat este singurul om ideal care nu mai are responsabilitate și care se lasă condus de instincte și nu de rațiune și credință.
Ca orice animal căruia i se îndeplinesc instinctele este fericit și, foarte important, este obedient: nu va pune niciodată în discuție nimic din rânduiala lumii atâta timp cât poate să se reguleze și să mănânce. Disciplinarea prin sex este secretul pentru societatea sclavagistă perfectă.
De aceea asistăm la delirul din ultimii 50 de ani: cel a sexualizării tuturor lucrurilor. Până și spirtul medicinal are pe etichetă o domnișoară care arată ca desprinsă din filmele porno.
Orice faci, oriunde mergi, sexualitatea este cea care e afirmată înainte de orice altceva. Ești încurajat să fii sexy, dragostea e confundată cu sexul, orice expresie a sexualității se bucură de înalte explicații.
Iată că și școala încurajează ca distracție pentru elevii săi mimarea publică a sexului oral. Aceeași școală în care dacă doi elevi sunt surprinși făcând sex în toaletă îi va exmatricula. Și asta nu pentru că ar fi incoerentă cu ea însăși, ci pentru că …toaleta e o formă de intimitate, or sexualitatea ca să fie cool trebuie să fie exprimată cât mai public cu putință.
Gândiți-vă la ce modificări în gândire au provocat paradele homosexuale, care sunt orgii în aer liber, de facto (nu mă refer la marșurile din România unde la paradele homosexuale nu prea sunt homosexuali ci activiști heterosexuali, diplomați și ….jandarmi). Pentru tot mai multă lume ele au devenit de un firesc cotidian.
Ca să închid expunerea mea prea lungă (știu că orice cititor rezonabil de bloguri nu pierde timpul cu articole mai lungi de două pagini word): sexualitatea care își pierde intimitatea devine un monstru social cu consecințe politice ce duc la degenerare și totalitarism.
Autor: Bogdan Duca
Sursa: Bogdan Duca Blog
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu