Tulburarea apei
”despre
ochiul rotindu-se
asemeni
unui fulg de păpădie
scrie
la pagina unsprezece
și
despre faptul că ar putea fi chiar speranța
unui
stăpân
că
vreodată va ajunge mai înțelept
și
mai liber
după
o zi în natură
cu
elixirul absorbit din pahar
vine
și mustrarea
aceeași
distanță același semn
printre
legile unor trecute întâmplări
oglinzile
se dilată
am
ajuns
și
am uitat gestul potrivit
cum
scrie sub lanterna magică
felurite
chei pentru extaz
trec
prin fața mea
și-mi
șterg sudoarea de pe frunte
la
pagina o sută cincizeci
timpul
îmi aruncă un braț îndrăgostit
după
gât
scrie
în ispitirea timpului
un
braț de curtezană
un
braț de caracatiță
un
ștreang
dumnezeiește
mângâie el
sorbind
lacom mulțumirile
după
o zi în natură
și
unele împrejurări
bătute
de vânt”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu