Sus, la vârful piramidei sociale, lucrurile sunt mai
complicate. Primarii sunt legaţi de partidul pe lista căruia au candidat.
Dacă îşi dă demisia îşi pierde funcţia de ales. Ca şi când
ar fi fost numit de partid. Consilierii sunt legaţi de partid ca altădată
ţăranii de glie.
Parlamentarii, aleşi şi ei, ca primarii, pe liste de partid,
şi-au câştigat libertatea de a migra de la un partid la altul. O ţară, două
sisteme.
Preşedintele Klaus Iohannis, intrigat că guvernele PSD-ALDE
se schimbă prea des, iar miniştrii şi mai des, a decis să dea un semnal şi a
refuzat să aprobe demisiile a doi miniştri din cabinetul Dăncilă. Aceasta este
cauza celui mai recent scandal dintre instituţia prezidenţială şi guvern. Acest
caz nu se extrapolează, să se facă o analiză a forţei de muncă din România.
De exemplu firmele care creează locuri de muncă primesc
ajutoare de stat. Este vorba în general de firme foarte mari, de regulă
străine. Nu se pune problema că de fapt forţa de muncă migrează de la alte
firme. Prin urmare, nu este vorba despre crearea de locuri de muncă pentru cei
care nu au locuri de muncă. Este ca şi când se învârte acelaşi ou într-o
căldare.
Dacă mergem pe acest raţionament, guvernul PSD-ALDE a creat
locuri de muncă reale. A schimbat 70 de miniştri în mai puţin de doi ani. Nu se
pun la socoteală secretarii de stat, funcţionarii de rang înalt. Ca într-un
carusel. Şi nu sunt semnale că procesul de rotire a cadrelor se va opri aici.
Preşedintele Iohannis a dat un semnal, dar dincolo de
scandalul în sine nu se poate întâmpla nimic. Forţa de muncă va fi la fel de
fluidă, iar opoziţia nu oferă nicio variantă.
Toate partidele se întrec în a face curte electoratului. Nu
vor să supere pe nimeni prezentând proiecte de legi, idei care să conducă la o
stabilitate comparabilă cu cea din ţările pe care le dăm ca exemple de
democraţii consolidate.
Dacă şi pe un astfel de caz, demisia unor bieţi miniştri, se
face un scandal cât muntele, ce s-ar întâmpla dacă s-ar întâmpla la noi ceea ce
se petrece în Franţa? „Vestele galbene” au făcut ravagii în mijlocul Parisului.
Au devastat un simbol drag Franţei, Arcul de Triumf. Au distrus şi au dat foc
la tot ce au întâlnit în cale pe celebrul bulevard Champs Elysees, unde mii şi
mii de îndrăgostiţi din întreaga lume au ţinut să-şi declare dragoste eternă.
Franţa nu a fost trasă la răspundere de Consiliul Europei,
de Parlamentul European. Dacă la noi se va întâmpla un lucru asemănător vom fi
scoşi din Europa şi poate vor fi propuneri să fim scoşi şi de pe planetă.
Diferenţă de abordare. Ca între primarii legaţi de partid şi
parlamentarii care şi-au scuturat lanţurile şi sunt liberi ca păsările cerului
să se aşeze pe ce creangă vor.
Cum se va termina scandalul demisiilor neaprobate? Se va
recurge la Curtea Constituţională. Evident, preşedintele va accepta până la
urmă demisiile celor doi miniştri. Dacă erau nişte somităţi, lumea ar fi ieşit
în stradă să le ceară celor doi miniştri să revină asupra demisiilor. Dar cei
care ies în stradă cer demisia întregului guvern. Iată paradoxul acestor
vremuri.
Autor: Dumitru
Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei de Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu