Poesis - Carmena Felicia BĂINŢAN

N O P Ţ I

De-aş şti în clipa aceasta unde eşti
Cărările ţi-aş polei cu lumină
Poate în visele mele te-am întâlnit
Uneori eşti aici, alteori lipseşti.

Nu sunt pierdută fără tine,
Doar drumul spre tine l-am pierdut,
Calea pe care de-acum încerc să pornesc
E lungă, prea lungă dar îndrăznesc.

Călăuza mea în noapte e iubirea
Cu ea vreau să mă împrietenesc,
Zorile chiar dacă îmi cântă în plete
Voi găsi lumina în tunelul ce rătăcesc

Am întâlnit bărbaţi ce s-au destăinuit
Apoi cu sufletul gol, rătăcit, au pierit
Muzicieni mi-au cântat un cântec de dor
Apoi strunele viorii lor s-au rupt în decor.

Un pictor cel ştiam mai de demult
Chipul mi-a pictat pe-o frunză de arţar
N-am apucat să o prind între mâini
A căzut în apa învolburată, în zadar.

Un actor îmi făcuse o parodie,
Mă lăsase să-i descopăr adevărul,
Inima lui era într-un cavou închis
Doliul acela nu era pentru mine.

Nopţile erau lungi şi zilele scurte
Păstram în suflet taina să te găsesc
Să alung pentru o clipă noaptea din suflet
Apoi puteam chiar să-mbătrânesc.