30 noiembrie este marcată o sărbătoare creștină prin care este cinstit Sfântul Andrei, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus, de această zi s-au legat în timp mai multe credințe populare și obiceiuri păgâne. De pildă, în satele din Maramureș noaptea de 30 noiembrie este prevestitoarea ursitului pentru fetele nemăritate și cea în care se trezesc spiritele rele.
Majoritatea obiceiurilor din această zi se leagă de
trecerea de la un anotimp la altul, marcând sfârșitul unei perioade. Folosind
tot felul de obiecte din gospodărie, oamenii se ocupau de o serie de practici
prin care aflau ce le rezervă viitorul.
Tot ceea ce se întâmplă în perioada aceasta de
sfârșit de an și de trecere înspre un nou an, în mentalul popular era pus sub
semnul întrebării în sensul că se întrebau ce se va întâmpla, care va fi
viitorul oamenilor, al animalelor, al gospodăriei sau al vieții sociale, pentru
că tot ceea ce a fost cunoaștem, dar ceea ce va fi de mâine nu știm. Pentru a
pune sub semnul binelui oamenii făceau tot felul de practici magice, unele mai
interesante și mai ciudate decât altele, iar de atunci de când au trecut la
creștinism s-au oficiat ritualurile creștine prin rugăciuni și slujbe
religioase speciale prin care se încearcă să îi determine pe oameni să creadă
în destinul benefic în ceea ce privește viața ulterioară.
O mare parte dintre obiceiurile care se practicau în
noaptea de Sfântul Andrei au fost uitate și ne mai amintim de ele doar cu
ajutorul cărților în care au fost consemnate.
Se spune că fetele numără parii la gard cu fusul,
numără de la 10 înapoi până la 1 apoi leagă ultimul par cu o ață, asta se
întâmplă noaptea. Se uită la par a doua zi ca să îl vadă mai bine. Dacă îi pică
par drept și frumos, va avea bărbat frumos, dacă parul este cioturos, mai micuț,
asa îi va fi mirele. Tradiția aceasta o găsim și în satele din stânga Tisei, de
pe valea Izei, Cosăului și Vișeului.
Mai este obiceiul ca în această noapte fetele să
confecționeze o păpușă din cârpe pe care o așează pe o laviță sau pe pat și pe
urmă o jelesc pentru că a murit. Păpușa aceasta în mentalul tradițional
simboliza anul vechi care a murit și anul care se prefigurează, deci anul nou.
Pentru fetele nemăritate de pe Valea Izei și Valea
Cosăului turta sărată mâncată în ziua de Sfântul Andrei este un alt obicei prin
care își află norocul şi soarta în dragoste.
În ziua premergătoare nopții de Sfântul Andrei,
fetele ajunau, seara își preparau o plăcintă din făină, apă și foarte multă
sare, sau la Cuhea, de exemplu, în loc de apă se folosea slatină, adică apă
sărată, prăjeau plăcinta pe plită și apoi mâncau jumătate, iar restul o puneau
sub pernă, noaptea simțeau nevoia să bea apă și visau ursitul că vine să le
aducă apă, adică viitorul soț.
În ceea ce privește spiritele malefice din noaptea
de Sfântul Andrei, localnicii din satele maramureșene au diferite practici prin
care se feresc de acestea.
Ca mijloace de prevenție, ca să nu cadă victime
acestor ființe fantastice, malefice, ungeau ramele ușilor, ale ferestrelor, ale
tuturor locurilor care marcau o trecere cu usturoi, usturoiul având o funcție
de protecție extrem de importantă în toate credințele astea populare. Dacă
eventual scăpa vreun moroi de ăsta atunci omora oameni, le sugea sângele și se
întâmplau o mulțime de lucruri îngrozitoare.
În tradiția populară încă se crede că fetele
nemăritate își pot afla în această noapte ursitul, iar puțin usturoi pus în
fereastră ne ferește de spiritele rele.
C.L.L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu