Va mai cădea din calendar o toamnă,
O filă care nu se mai întoarce.
Tiptil, din lume, se retrage doamna
Și-n aer zvonul iernii parcă toarce.
Ce se prefac în lacrimi pentru frunză,
Făcută una cu pământul, tristă,
Va deveni, la locul ei de veci, o muză.
Se ofilesc, sub fulgi, și ultimele flori
Ce-au colorat o toamnă minunată;
Eu le-aș picta în mantie de culori,
Să nu le știu a fi murind vreodată.
Și dacă moare-n mine o speranță,
Și cine, Doamne, poate-acum, să știe,
Când iarna va sfârși, cu siguranță;
Eu voi trăi, din nou, a florii bucurie.
Citta di Castello: 28.11.2023.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu