,,Toate hotărârile importante trebuie să le iei singur, fără influența altora!”
TITU MAIORESCU
credință și speranță ...
Printr-un tunel mă-ndrept spre lume,
să uit de cele rele, s-ajung la cele bune,
găsesc numai prăpăstii, dar sigur am un țel,
găsesc doar flori de stâncă ce nu pier.
trecerea prin lume chiar mă doare,
văd multă nepăsare, văd om ce moare,
strămoșii noștri rupeau fiare,
ei nu aveau nici școală, ei nu aveau uitare.
mă simt la mine-n țară un păgân
și eu sunt slugă la stăpân,
ciulinii cresc cu mult venin,
păcat de-a cerului senin.
să credeți voi fii de năpârcă și ciocoi
că ne veți prinde voi pe noi!
nu am să-mi las trecutul în uitare,
de-ar fi s-arunc în ochi cu sare.
copiii cresc precum un pom de-altoi,
plini de speranță, dar urându-vă pe voi.
,,Nu trebuie să credem tot ce spun oamenii, dar nici să credem că ei vorbesc absolut fără temei!”
IMMANUEL KANT
Depărtare ...
când dorința-ți este alungată,
ba de șoapte, ba de dor,
inima mi-e supărată
plânge inima din mine –
plânge-n piept și mi-e rușine
nici să mai vorbesc nu pot
eu te-aștept, chiar de la opt.
mai ții minte prima dată,
cum ne-am întâlnit pe-alei,
erai veselă și fericită
și țin minte era trei.
cunoștință am făcut
și mi-ai zis că-s prefăcut.
m-ai strigat, oare ții minte,
ți-am răspuns în trei cuvinte
și ți-am spus cât voi trăi,
tot pe tine te-oi iubi!
știi curgerea vorbelor
și-a cuvintelor de dor!
ți-am vorbit de veșnicie
și de zile petrecute doar în doi,
de copacii ce sunt goi,
de orgii și de iubire
și de multă împlinire,
anotimp pentru-amândoi.
anii au trecut iar gândul,
mi-a rămas doar pe alee,
ești frumoasă și acuma,
ești precum ,,Calea Lactee”,
poate chiar mai împlinită,
dar știu sigur, fericită.
eu, precum e lumânarea,
tot mereu trecând cărarea.
noapte ce de lună-i luminată,
de iubire nepătată.
plăsmuiri, păreri de rău,
dac-am fost chiar nătărău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu