Iranul a ripostat după ce ambasada sa din Damasc a fost bombardată de către israelieni. Mișcarea Iranului rimează însă teribil cu începutul conflictului din Ucraina.
Dacă mai
țineți minte, inițial SUA au anunțat că Rusia urmează să atace la o anumită
dată. Rușii au contrazis informația americană, după care au făcut mișcări
contrare, de aparentă retragere a forțelor lor militare care tocmai ce
terminaseră un exercițiu. În ziua în care americanii „prevăzuseră” atacul
iminent, Zaharova a ieșit cu un mesaj batjocoritor, ceva de genul „să ne
anunțați în avans când mai aveți astfel de viziuni ca să știm când să ne
programăm și noi concediile”. La două zile după declarația Zaharovei, Moscova a
adoptat o strategie de relaxare, după care a atacat în forță.
Să punem
acum în oglindă ceea ce s-a întâmplat în Iran. Inițial SUA au pus diagnosticul
că Iranul va ataca în 24 de ore, Iranul s-a prefăcut că se pregătește din punct
de vedere defensiv, la un moment dat oprind chiar și toate zborurile, după care
alaltăieri a relaxat condițiile, jucând rolul resemnatului. De atacat au atacat
acum, la scară, lovind fără milă.
Atacul a
fost unul complex: iranienii au mixat drone cu rachete balistice. Dronele au
fost menite momirii Iron Dome, în timp ce rachetele balistice au avut rolul de
penetrare adâncă. De menționat este faptul că, pentru apărarea Israelului, au
sărit atât SUA cât și Iordania. De altfel, SUA instalse o perdea de baterii
Patriot în afara Isarelului(Iordania, Arabia Saudită, etc.). Toate aceste
baterii au lucrat la unison cu cele ale Israelului. Și aici vine partea
rușinoasă deoarece încă odată bateriile Patriot s-au dovedit a fi eșecuri
absolute, incapabile de luptă reală.
Netaniahu
spune că antiaeriana israeliană a doborât 90% dintre vehicule și rachete. Din
acest punct de vedere, comunicatele IDF și ale oficialilor israelieni par
făcute cu copy&paste după cele ucrainene. Clipurile video și informațiile
de la fața locului sunt cât se poate de clare. Iranul a lovit zone rezidențiale
specifice și alte ținte ale Israelului. Esențială a fost însă lovirea bazei
aeriene din deșertul Negev, unde șapte rachete balistice(conform celor
apropiați de Israel, 15 bucăți conform, surselor apropiate de Iran) au lovit
baza. Totul se vede clar. De menționat e că zona este una ultra-strategică
pentru Israel întrucât la o aruncătură de băț se află instalațiile și
laboratoarele nucleare din Dimona. Simplul fapt că acolo au ajuns rachete arată
limpede că narativul pe care-l susține Israelul este fals.
Iranul a
invocat dreptul său la auto-apărare, dat fiind faptul că i-a fost atacată
ambasada din Damasc, fapt fără precedent până acum. Dacă vă gândiți că
pulverizarea ambasadei Chinei de la Belgrad în timpul conflictului iugoslav a
fost o mișcare similară, trebuie totuși să înțelegeți că SUA au declarat
atunci, atât oficial cât și pe canalele diplomatice specifice, că bombardarea
ambasadei Chinei a fost strict o eroare. De data aceasta Israelul a atacat fără
justificare Ambasada din Damasc, provocând daune care nu aveau cum să nu aibă
repercusiuni.
Iranul a
atacat asumat, de pe teritoriul său, ignorând amenințările israeliene. De
asemenea, iranienii au avertizat Iordania să nu se mai implice în conflict. Și
abia de aici începe regruparea geopolitică din Orient. În primul rând, Rusia a
avertizat SUA că dacă se vor implica în conflict împotriva Iranului, Rusia va
sprijini cauza iraniană. Declarația ar trebui să vă dea o transpirație rece pe
șira spinării întrucât înțelegeți despre ce poate fi vorba.
SUA a
convocat G-7, în timp ce Israelul s-a adresat Consiliului de Securitate al ONU.
E clar că cele două entități acționează corelat. Însă nu e foarte sigur că SUA
vor ca evenimentele să degenereze. De altfel abia de aici încep problemele cu
adevărat grave.
O
degenerare a situației va duce la închiderea strâmtorii Hormuz. Aici intrăm
abrupt pe teritoriul economic. Piața instrumentelor derivate, estimată a avea o
dimensiune de 1.2 cvadrilioane riscă să pice. Această piață este un imens
instrument de manipulare care trage anual profituri de peste 1 trilion de
dolari. Atenție, este o sumă estimativă rezultată doar din manipulările de
preț. În această piață imensă, dimensiunea derivativelor pe petrol este de
minim 100 trilioane. Suma avansată este una aproximată în jos, cu o marjă
destul de mare de eroare. Dacă se va dovedi că dimensiunea derivativelor pe
petrol este de 300 sau 400 de trilioane nu m-ar surprinde!
Ei bine,
în cazul unui defect masiv pe piața petrolului această piață explodează
deteriorând toate economiile lumii, dar pe cea americană în primul rând. Cum
stă situația acum? Rușii au contractat puternic producția, iar iranienii e greu
de crezut că vor mai ieși cu ceva. Petrolul din Orientul apropiat e dependent
de Strâmtoarea Hormuz. Mai aveți ceva de adăugat? Desigur, nu. Vi se pare
suficient pentru a vorbi despre o defecțiune a pieței mondiale de petrol? Cred
că, în mod evident, răspunsul este afirmativ.
Într-o
discuție recentă, cineva îmi spunea că se teme de o cotație a petrolului de
peste 150$ pe baril. În acel context i-am spus că temerea sa ar trebui să
înceapă cu o cotație de peste 500$ pe baril. În actualele condiții, o cotație
de peste 1000$ pe baril nu este de neconceput. Nu, nu am greșit cu un zero! O
mie de dolari barilul, rețineți!
Fac o paranteză
spunând că la noi, într-un experiment derulat prin intermediul securiștilor de
la Digi, lumea s-a înghesuit la pompe deoarece se temeau de un preț de 10 lei
pe litrul de benzină sau motorină. Ei bine, gândiți-vă cum ar arăta lucrurile
la un preț de 100 lei pe litru! Nu credeți? Gândiți-vă dacă sunteți pregătiți
pentru așa ceva și luați-vă măsurile din timp!
Ne
reîntoarcem înțelegând că o distorsionare atât de masivă a prețului ar conduce
la accidente atomice pe piața derivativelor, cufundând realmente SUA în
întuneric. Despre Uniunea Europeană nu mai vorbesc deoarece înțelegeți că aici
se va stinge iremediabil lumina. Nu vreau să par catastrofist, dar vă spun că
în actualul context economic în care absolut totul e fals, dezastre economice
precum cel care a condus la Marea Criză din 1929 sau la dezastrul urmat de
crahul din 1933 care-a scufundat Republica de la Weimar vor părea evenimente de
fapt divers pe lângă amploarea rezultată din explozia pieței derivativelor!
În
aceste condiții puteți fi convinși că SUA – aflată în plin proces electoral –
nici nu poate concepe să cupleze la nebunia lui Netaniahu. Doar că s-ar putea
să nu poată ieși din situație.
Informațiile
din zonă spun că Iranul ar fi înarmat cu arme avansate forțele apropiate:
Hezbollah, Siria, dar și pe rebelii Houti din Yemen. De altfel, zilele trecute
am văzut o mișcare interesantă, în care o navă franțuzească a părăsit Marea
Roșie de teamă să nu fie surprinsă de un atac de-al houtiților. În același
timp, atât Rusia cât și China sunt pregătite să livreze regimului de la Teheran
armament avansat anti-navă, care va face absolut imposibilă deblocarea
strâmtorii Hormuz de către US Navy. În ciuda publicității, niciuna dintre
navele lor nu pot face față acestui armament!
De
aceea, intrarea SUA în război de partea Israelului s-ar putea să fie extrem de
problematică. Oricum, situația se complică inclusiv în statele tradițional
aliate ale SUA. De exemplu, în Iordania, regimul a întins coarda la maxim. Până
acum combătea verbal acțiunile Israelului, dar nu știu cât de mult va mai putea
face actualul tango în condițiile în care țara e plină de palestinieni care
caută răzbunarea. Cum armata iordaniană acționează vădit de partea Israelului,
s-ar putea ca întreaga populație să se întoarcă împotriva conducerii, în ciuda
stabilității afișate. La fel stau lucrurile și în Arabia Saudită și în alte
state din zona Golfului. De altfel nici măcar aceste conduceri nu acționează cu
sufletul în favoarea americanilor, ci mai mult obligate. De aceea, în cazul
unui conflict extins s-ar putea să vedem poziționări de neimaginat. Însă, fără
a lua în considerare factorul surpriză, este de așteptat o poziționare neutră,
fiecare țară refuzând să permită tranzitul sau atacul de pe teritoriul său.
Însă va
fi extrem de interesantă poziția Turciei. Abia acum înțelegem ecoul geopolitic
al manipulării alegerilor de acolo și poziția destul de fragilă a lui Erdogan.
Este de așteptat creșterea puternică a propagandei anti-Erdogan, ajutarea pe
căi obscure a administrațiilor câștigate de opoziție, astfel încât să se
reușească cucerirea rapidă a țării de către forțele pro-SUA/NATO. La cum arată
lucrurile, pentru scurtarea evenimentelor, este posibil să vedem inclusiv o
nouă tentativă de lovitură de stat. Asta deoarece, în caz contrar, implicarea
Turciei împotriva Israelului ar putea înclina hotărâtor soarta războiului de
acolo, fapt care ar conduce la o cădere ireversibilă a SUA.
Pe
moment evenimentele sunt la început. E clar că evenimentele menționate au
trecut într-o umbră absolută ceea ce se întâmplă în Ucraina. Nu exclud
posibilitatea ca SUA să încerce folosirea actualei situații pentru retragerea
pe șest de acolo și pentru o înțelegere cu rușii astfel încât să pară că și
ucrainenii ar fi câștigat ceva. Rusia însă este hotărâtă să-și adjudece cel
puțin estul și sudul Ucrainei, astfel încât s-ar putea să vedem ceva foarte
interesant. Dacă vă întrebați ce se va întâmpla cu restul Ucrainei, ei bine,
acolo s-ar putea să vedem ceva extrem de interesant. Cum populația locală nu
prea mai e, rămâne ca alte populații să contribuie la reversarea situației, iar
dacă punem în balanță niște garanții de securitate acordate atât de Rusia cât
și de Occident, e posibil să experimentăm scenariul refuzat de dinaintea
Primului Război Mondial.
Autor: Dan Diaconu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu