de Gheorghe Pârja
Dau înțelesuri omenești, fără mult miracol,
coincidențelor, socotindu-le întâmplări potrivite de destin. De pildă, în ziua
de 31 martie s-a născut Nichita Stănescu, iar în 1 aprilie a venit pe lume
Gheorghe Pituț. Vecinătatea aceasta din calendar a fost o mirare, comentată
șăgalnic de amândoi în nopțile cu lună. Nichita a văzul lumina zilei la
Ploiești, iar Pituț la Săliștea de Beiuș. Când am coborât în București, i-am
surprins asupra unei prietenii profunde, de parcă trebuiau să păzească vărsarea
unui fluviu în mare. Dar despre prietenia celor doi mari poeți, care au marcat
lirica românească și europeană pe alocuri, a ultimei jumătăți a secolului
trecut, cu alt prilej. Și, totuși, miracol se poate numi căderea unei
antologii, semnată de Pituț, direct pe masa mea de scris. Așa s-a ivit acest
text.
Născut sub semnul lui Marte, copilul Gheorghe, după
Diktatul de la Viena își urmează familia refugiată din fața trupelor hortyste
la Brașov și Moreni. După cinci ani, întorși în locurile natale, găsesc o
priveliște carbonizată. Sunt anii în care, după scenele apocaliptice din timpul
refugiului, copilul le descoperă. Cu o extraordinară acuitate, un univers cu
totul diferit, fascinant, aflat sub zodia mitului. Părinții erau mari meșteri
olari, dar și neîntrecuți povestitori, fiind știutori de carte. La 13 ani,
adolescentul compune un poem lung. Profesorul îi recomandă să nu-și piardă
vremea cu năluciri. Urmează cursurile Școlii de silvicultură din Năsăud și este
repartizat la Ocolul Silvic Beiuș. Intră în împărăția tăcerilor din Munții
Bihorului, unde are în stăpânire doi munți împăduriți, pe care îi străbate
zilnic însoțit de calul său și o pușcă pe care nu o va folosi niciodată.
Continuă studiile de silvicultură la Școala de maiștri forestieri din Sighet.
Aici, la cenaclu, îl descoperă poetul Nicolae
Stoian, ca o răbufnire proaspătă a naturii. Perioada sigheteană a lui Pituț va
consolida prietenia noastră. Se înscrie la Facultatea de Filologie din Cluj. La
Cenaclul facultății devine prieten cu Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Ion Papuc,
Negoiță Irimie, Romulus Rusan, Matei Gavril. Continuă studiile la Universitatea
din București. Frecventează Cenaclul facultății împreună cu Nichita Stănescu,
Grigore Hagiu, Adrian Păunescu, Marius Robescu, George Alboiu, Gabriela
Melinescu, colega lui de bancă. Debutează editorial cu volumul Poarta cetății.
Critica îl receptează ca un debut matur al unui poet al profunzimilor. Devine
membru al Uniunii Scriitorilor. Lucrează în presa literară. Părintele Dumitru
Stăniloaie, marele teolog, îl onorează cu prietenia sa. El îi obține o bursă la
o Universitate catolică din Germania. Îl cunoaște pe episcopul Antonie
Plămădeală.
Continuă să publice cărți de poezie, bine primite de
critică. Filosoful Constantin Noica scrie despre poezia lui. La fel Petre Țuțea
îi dăruiește manuscrise ale cărților sale. La Ohrid, în Macedonia, îl cunoaște
pe Adam Puslojic. Este din nou student al Universității din Köln. Audiază
cursurile lui Martin Heidegger. Este prezent la seminarii naționale și
internaționale. Rămâne mai sărac în urma pierderii prietenului Nichita
Stănescu. Continuă să publice poezie și elaborează proiectul unui roman.
Participă la întâlnirea fiilor Maramureșului de la Muzeul Satului. După 1989,
are proiecte generoase pentru almanahuri și reviste. Dar în iunie 1991 un
accident vascular îi va grăbi sfârșitul. Era 6 iunie. Este înhumat la cimitirul
Bellu, în vecinătatea prietenului său Nichita Stănescu. A fost în mai multe
rânduri în Maramureș, la Sighetul Marmației și la Desești. A fost bun prieten
cu sculptorul Mihai Olos.
Se bucură de multe aprecieri critice, fiind prezent
în dicționare și antologii. Criticul literar Ion Pop apreciază că poetul Pituț
„marchează o întoarcere spre imaginarul clasic și romantic, angajând elementele
unui cosmos generic, structurat în arhitecturi majestuoase, amintind de
vizionarismul tinereții eminesciene, dar și – mai ales – de geometria versului
sentențios al Glossei.” A cucerit poziția durabilă a spiritului contemplativ.
Cum bine s-a autodefinit în titlul unui volum, Gheorghe Pituț a fost sunetul
originar al generației sale. Mi-a fost un model liric în multe ipostaze. Noica
se întreabă: „din ce duh ardelenesc sau istoric se trage?” Da, s-a născut în
data de 1 aprilie 1940.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu