Aşa am trăit eu
între două inundări
ale sufletului
am săpat o fântână
cu apă limpede
răcoroasă
cu braţele-mi aspre
am ridicat o casă
visând lalele pestriţe.
împreună cu Ana
am zămislit doi copii
ce ne sunt
lumina vieţii.
printre atâtea coşmaruri
hăituit de atâtea năluci şi rele
am zărit lumina
chipului Tău Doamne.
ştiu, ca să fiu cu Tine
va trebui să plec
departe…
Înspre Tine Doamne...
Felicitări!
RăspundețiȘtergereUn poem reprezentativ, frumos meșteșugit, e un omagiu adus familiei, locurilor natale, satului și credinței în Dumnezeu! Felicitari!
RăspundețiȘtergere